(Praznuit pe 4/18 septembrie )-Ocrotitor celor ce ii poarta numele/prenumele si celor nascuti de ziua lui sau in apropiere!

Sf.Pr. Moise este cunoscut lumii ca singura persoană care a fost onorată să-L vadă pe Domnul față în față în timpul vieții sale: a primit de la El cunoștințe despre crearea lumii și despre cele zece porunci de bază care simplifică viața poporului israelian si a intregii lumi.

Sf.Pr.Moise este unul dintre cei mai devotați slujitori ai lui Dumnezeu care au trăit vreodată pe pământ. Sfânta Scriptură susține că aceasta este singura persoană din istorie care a văzut Slava lui Dumnezeu cu ochii săi și, în același timp, a supraviețuit. Când poporul Israel a păcătuit grav înaintea Domnului prin apostazie, numai Moise, după ce a luat asupra lui o ispravă strictă, a putut să ceară Domnului iertare pentru popor de la Creatorul Atotmilostiv.

Cu toate acestea, asta nu este tot. Văzătorul lui Dumnezeu a lăsat moștenire descendenților săi o comoară neprețuită - textul unei rugăciuni sfinte, păstrat cu grijă de leviți și plasat de cuviosul Rege David în Cartea Sfântă a Psalmilor la numărul 89. Această rugăciune, sau, ca se mai numește „Cântarea lui Moise, omul lui Dumnezeu”, conform Tradiției Bisericii, este capabila să schimbe în bine soarta unei persoane și să sfințească fiecare zi a vieții sale.

Ocrotitor pacii si a bunastarii in familie si in tara,ajuta in necazuri mari,la Sf.Pr.Moise te rogi pentru a scapa de necazuri.

Ajuta mult celor ce inteleg ca ceva nu este bine in viatza lor,si dau din necaz in necaz,ajuta mult citirea psalmului 89-rugaciunea la Sf.Pr.Moise si Psalm 89  este capabila să schimbe în bine soarta si viatza unei persoane și să sfințească fiecare zi a vieții sale.

DE CE SE CONSIDERĂ RUGACIUNEA LUI MOISE A SCHIMBA CIRCUMSTANTELE CELE MAI GRELE A  VIEȚII ÎN BINE?

 Sf.Pr.Moise și-a compus rugăciunea cu o mie și jumătate de ani înainte de nașterea lui Hristos, în cea mai grea perioadă din istoria poporului evreu.După ce au scăpat în mod miraculos din sclavia egipteană, oamenii au supraviețuit aproape patru decenii de rătăcire prin deșertul slab populat.Mâncarea lor era monotonă, sursele de apă rare, soarele arzător le ardea fără milă trupurile și chiar și triburile nomade se întâlneau din când în când pe drum, fără a arăta în niciun caz prietenie față de nou-veniți.În astfel de condiții, israelienii, desigur, au fost epuizați și au suferit foarte mult. Oamenii au devenit iritabili, nerăbdători, bolile lor s-au agravat și speranța de viață a scăzut. Oamenii au început să murmure. Mai tare și mai insistent.

Moise a înțeles asta, puțin mai mult, iar evreii aveau să înceteze să se supună conducătorului lor. Odată a fost deja martor la o asemenea umilire, când, plecând multă vreme să vorbească cu Domnul, la întoarcere a găsit oameni care se închinau vițelului de aur. Un sacrificiu crud a fost apoi făcut de evrei pentru apostazia lor. Execuția sângeroasă a depășit aproximativ trei mii de oameni.

În această perioadă grea, în inima sfântului lui Dumnezeu s-a născut o rugăciune arzătoare către Atotputernicul. El și-a exprimat toată durerea circumstanțelor în cuvintele sale de foc. S-a rugat lui Dumnezeu să privească greutățile fără speranță ale poporului israelian, să înceteze suferința și să schimbe situația în bine, dând oamenilor bucuria Binecuvântării Sale, dând speranță pentru fericire și pace.

După cum se știe din Sfintele Scripturi, rugăciunea a fost auzită: rătăcirile evreilor s-au încheiat, deși generația nerecunoscătoare care a respins Darul lui Dumnezeu - Țara Făgăduinței, nu a intrat în ea.

La 500 de ani de la aceste evenimente, viteazul Imparat al lui Israel ,Sf.Imp.David, celebrul compozitor de imnuri divine și colecționar de texte sacre, a apelat la ajutorul Rugăciunii lui Moise în anii grei de persecuție a Regelui Saul și de emigrare forțată.Există un alt punct demn de remarcat în acest text sacru. Chemând pe Domnul, Moise constată cu tristețe că întreaga viață a unei persoane este o intreaga muncă și boală.

Zilele omului trec la fel: în afară de munca grea și grija pentru pâinea lor zilnică, nimic nu rămâne pentru oameni. Și astfel anii trec neobservați, iar oamenii nu își împlinesc destinul, pentru care au venit pe lume. Și de aceea mânia lui Dumnezeu nu-i părăsește, iar viața, lipsită de Binecuvântare, devine dureroasă și fără speranță.

Moise îl roagă pe Domnul să schimbe această stare de lucruri: să-i învețe pe oameni să trăiască în așa fel încât fiecare zi a vieții lor să fie plină de evlavie și întărire în respectarea înțeleaptă a Poruncilor.Pentru ca fiecare zi să fie trăită de o persoană nu în mod zadarnic și inutil, ci ca o contribuție la vistieria spirituală/duhovniceasca, contribuind la dezvoltarea personalității sale și în beneficiul vecinilor săi. Cu alte cuvinte, astfel încât fiecare zi din viața unei persoane să nu fie o altă risipă de energie doar pentru nevoile cotidiene, ci să fie sfințită prin prezența Harului Divin și îndrumarea înțeleaptă a Duhului Sfânt, arătând unei persoane calea cea dreaptă către înălțimea sa si pentru asi indeplini telul sau.

LA CE MOMENT AL ZILEI e bine sa se citeasca  RUGACIUNEA Sf.Pr. MOISE

Probabil că mulți oameni știu că psalmii nu sunt doar cântece și rugăciuni. Acestea sunt texte sacre compilate de marii sfinți ai lui Dumnezeu. Și acestea nu sunt doar cuvinte care vin din adâncul inimilor lor drepte, ci imnuri sacre, inspirate de Dumnezeu, revelate lor prin inspirația Duhului Sfânt.Psalmii sunt cântari cantate necontenit de Îngerii din Rai. De aceea puterea lor este incredibilă. Fiecare psalm are propriul său sens spiritual special și este capabil să ajute o persoană în orice situație (desigur, dacă persoana respectivă nu încalcă Poruncile lui Dumnezeu zilnic). După cum a spus faimosul ascet al secolului al IV-lea, Sfântul Efrem Sirul: „Psalmii sunt opera Îngerilor, o cădelniță spirituală. Psalmii luminează mintea, alungă demonii, opresc ostilitatea și încântă sufletul. Ei îi fac pe oameni interlocutori ai lui Dumnezeu. Acolo unde este se canta un psalm cu dragoste, acolo este insusi Dumnezeu impreuna cu Îngerii.

Timpul citirii acestor texte sacre are același sens sacru.

Rugăciunea lui Moise (Psalmul 89)e bine sa fie citita, conform instrucțiunilor patristice, se citește fie la ora 1 a bisericii, care corespunde intervalului dintre orele 6 și 7 dimineața orei obișnuite, fie la răsăritul soarelui.

Această dată nu a fost aleasă întâmplător. Ca profesor de teologie A.P. Lopukhin, cel mai faimos biblist al secolului al XIX-lea, care ne-a lăsat ca moștenire „Biblia explicativă”: „Așa cum intrarea evreilor în Țara Făgăduinței a fost începutul unei noi vieți pentru ei, așa începe răsăritul soarelui- o nouă zi a omului. Așa cum în acele vremuri străvechi se ruga Moise pentru evreii slabi, cerând lui Dumnezeu milă pentru ei, tot așa și astăzi Biserica Ortodoxă se roagă Creatorului cu cuvintele sale sfinte pentru bunăstarea credincioșilor în ziua următoare, recunoscând slăbiciunea forțelor umane. în aranjarea mântuirii lor.

Oamenii vin la icoanele Sf.Moise în momente dificile si de mare cumpana de viață inumane sau insuportabile, așa-numitele „eșecuri de viață”.Nu doar o dungă neagră, firească pentru orice persoană, și înlocuită ulterior de o situație normală, ci tocmai în perioade atât de dificile când o persoană nu își poate da seama de ce totul în viața lui nu merge așa cum ar trebui.Oricât s-ar strădui, indiferent de faptele pe care le-a întreprins, parca se roaga ,tine post dart totusi nu existăsi nu vede o lumină. Se pare că o persoană se mărturisește la duhovnic și trăiește cu demnitate și atenție, dar nu vede cauza dezastrelor și suferințelor care s-au lovit asupra lui si parca nu se mai termina și nu există un parinte batran si intelept  cu experiență duhovniceasca în apropiere la care sa mearga pentru indrumare si sfatuire.

Se spune că sfântul lui Dumnezeu în acest caz fie imploră Favoarea lui Dumnezeu pentru o astfel de persoană, fie îl ajută să vadă motivul (păcatul uitat) care îi împiedică bunăstarea.

RUGACIUNEA Sf.Pr. MOISE – cuvinte care schimba viata in bine si sfiinteste  fiecare zi !

1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam.

2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu.

3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: «Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor»,

4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii.

5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece.

6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca.

7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat.

8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale.

9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins.

10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani;

11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere;

12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce.

13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?

14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune.

15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!

16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre.

17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.

18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor.

19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

Ajuta celor ce numai scapa de necazuri. Ajuta celor ce au probleme de judecata cu casa ,teren care sunt oropsiti pe nedrept.

Mare vindecator de felurite boli.

Se scrie despre Sfântul Proroc Moise în istorii vechi că l-a dus pe el fiica lui faraon la tatăl său. Jucându-se cu copilul, faraon a pus pe capul lui coroana cea împărătească pe care era cioplit un idol mic. Iar pruncul, apucând coroana de pe cap, a aruncat-o la pământ și a călcat-o cu picioarele, lucru pe care l-a văzut împăratul și cei ce erau lângă dânsul.

urind Iosif în pământul Egiptului, neamul lui Iacov, tatăl lui, nu după multe sute de ani s-a înmulțit atâta, încât tot pământul acela s-a umplut de poporul israelit, iar la războaie puteau să fie dintr-înșii câte șase sute de mii de bărbați. Atunci împăratul Egiptului, temându-se că nu cumva, sfătuindu-se cu vrăjmașii lor, să piardă pe egipteni de pe pământ, a poruncit dregătorilor săi să chinuiască pe poporul lui Israel în toate chipurile și cu slujbele și cu bătăile. Pentru că din sudorile lor cele cu multă osteneală au zidit niște cetăți nu atâta pentru trebuință, cât pentru mărire deșartă și pentru că până în sfârșit să împuțineze neamul evreilor. Însă pe cât îi chinuia și-i muncea mai mult, pe atâta ei se înmulțeau, pentru că nu putea să-i împuțineze oamenii, pe aceștia pe care Dumnezeu a voit a-i înmulți și a-i mări. Și deși împăratul poruncea moașelor egiptene ca pe tot pruncul evreiesc ce se năștea parte bărbătească să-l ucidă, moașele, temându-se de Dumnezeu, pe partea bărbătească o cruța. Atunci împăratul a dat poruncă în tot pământul Egiptului, ca oricine va vedea prunc evreu, parte bărbătească, să-l ia și să-l arunce în râu.

În acea vreme era un om din seminția lui Levi, anume Avram, având femeie din aceeași seminție - anume Iohabeta. Aceștia, mai înainte de acea vreme, au născut un fiu, Aaron, și o fiică, Mariami.

În acea vreme singură și cumplită când se ucideau pruncii, născu un prunc, parte bărbătească, pe care văzându-l foarte frumos, plângea pentru dânsul. Știind porunca împărătească, de a ucide pe toți pruncii neamului evreu, l-au ascuns pe el la dânșii trei luni. Și de vreme ce nu mai puteau să-l ascundă pe el, mama sa i-a făcut un sicriaș de papură, l-a uns cu rășină și cu smoală, a pus pruncul într-însul și l-a așezat pe el în margine lingă fluviul Nil. Și păzea sora lui de departe ca să știe ce i se va întâmpla pruncului.

După rânduiala lui Dumnezeu s-a pogorât atunci fiica lui faraon ca să se scalde în Nil, iar slujnicele ei umblau pe lângă apă și văzând un sicriaș în margine, a trimis o slujnică de l-a luat. Deschizându-l, a văzut un prunc frumos plângând în sicriaș și fiindu-i milă de el fiicei lui faraon, a zis: „Acesta este dintre pruncii evreiești”. Vrând să-l aibă pe el de fiu, a poruncit să-i caute o doică. Deci, scrie Iosif Flavius, i s-au adus multe doici egiptene și n-a voit pruncul să sugă din pieptul lor. Atunci s-a apropiat Mariami de fiica lui faraon, căreia îi și slujea, și i-a zis: „Dacă voiești, stăpâna, să-ți chem ție o femeie hrănitoare de la evrei, ea va hrăni pruncul”. Și i-a zis ei fiică lui faraon: „Mergi și cheamă!”. Și ducându-se copilița, a chemat pe mama pruncului. Și a zis către dânsa fiica lui faraon: „Păzește-mi pruncul acesta și mi-l hrănește, iar eu îți voi plăti ție”.

Deci a luat femeia pruncul pe mâini și îndată, cu dragoste, s-a alipit de dânsa ca de mama sa, iar ea l-a hrănit. Apoi, după ce a crescut pruncul, l-a dus pe el la fiica lui faraon, care îl iubea foarte mult, fiindcă pruncul era foarte frumos, și l-a rugat pe tatăl său ca să-i fie ei în loc de fiu. Și i-a pus lui numele de Moise, zicând: „Din apă l-am scos pe el”, pentru că „Moise” în egipteană înseamnă „apă”. Se scrie despre dânsul în istorii vechi că odată l-a dus pe el fiica lui faraon la tatăl său. Jucându-se cu copilul, faraon a pus pe capul lui coroana cea împărătească pe care era cioplit un idol mic. Iar pruncul, apucând coroana de pe cap, a aruncat-o la pământ și a călcat-o cu picioarele, lucru pe care l-a văzut împăratul și cei ce erau lângă dânsul. Un preot bătrân care avea înștiințare de la vrăjitori că atunci când se va naște povățuitorul poporului israelitean multe pedepse va lua Egiptul, l-a sfătuit pe faraon să poruncească să ucidă pe pruncul acela, că nu cumva, crescând, să aducă vreo primejdie asupra pământului lor. Dar Domnul, vrând să-Și împlinească voia Sa după rânduiala, au grăit alții împotrivă, cum că pruncul cel fără de răutate a făcut aceasta din neștiință.

Vrând să ispitească știința și răutatea lui, aduseră la dânsul un cărbune aprins pe care, luându-l, l-a băgat în gură și și-a ars limba, pentru aceea era zăbavnic la limbă. Iar după ce a mai crescut, a pus lângă dânsul fiica lui faraon filosofi aleși egipteni ca să-l învețe toată înțelepciunea. Și era copilul isteț la minte, întrecând în puțină vreme pe dascălii săi, fiind iubit împăratului și tuturor celor din palatele împărătești. Iar când a fost înștiințat de neamul său că era evreu, a început a cunoaște pe unul Dumnezeu care este în ceruri Ziditorul a toată făptura, pe care evreii îl cinsteau, iar de pă-gînătatea egipteană se îngrețoșa.

Scriu unii că atunci când năvăliseră etiopienii asupra Egiptului, Moise, fiindcă devenise bărbat desăvârșit, a fost ales de toți egiptenii să fie povățuitor oștilor, care au și bătut pe etiopieni cu vitejia sa. Și pentru această vitejie împăratul Egiptului, în loc să-i arate dragoste, l-a urât pe el, pentru că unii dintre jertfitorii egipteni proroceau după magia lor că acesta va să aducă primejdii asupra Egiptului și sfătuiau pe împărat să-l ucidă. Ascultându-i, împăratul a gândit să ucidă pe Moise, însă nu a făcut aceasta degrabă, nevrând să mâhnească pe fiica sa, dar căuta pricină asupra lui și vreme potrivită.

În zilele acelea, ieșind Moise la frații săi, la fiii lui Israel și cunoscând durerea lor, a văzut pe un egiptean bătând pe un evreu. Căutând încoace și încolo, n-a văzut pe nimeni și, ucigând pe acel egiptean, l-a ascuns în nisip. Apoi, ieșind a doua zi, a văzut doi bărbați evrei bătându-se și a zis celui ce năpăstuia pe celălalt: „Pentru ce-l bați tu pe aproapele tău?”. Iar el a zis: „Cine te-a pus pe tine mai mare și judecător peste noi? Oare, voiești să mă ucizi și pe mine așa cum ai ucis ieri pe egipteanul acela?”. Și s-a temut Moise, auzind că nu s-a tăinuit uciderea cea făcută. Deci a auzit faraon de pricină aceasta și încerca să-l ucidă pe Moise. Și s-a dus Moise de la fața lui faraon și s-a sălășluit în pământul Madiamului, dar, ostenind pe cale, a șezut lângă o fântână. Și iată șapte fiice ale lui Ietro, preotul Madiamului, păscând oile tatălui lor, veniră la fântână și, scoțând apă, turnau în jghiaburi ca să adape oile.

Venind păstorii de la alte oi le izgoneau pe ele. Apoi, sculându-se, Moise le-a apărat de acei păstori, le-a turnat lor apă și le-a adăpat oile. De aceasta au spus fiicele tatălui lor Ietro, zicând: „Un om egiptean ne-a apărat pe noi de păstori și ne-a adăpat oile noastre”. Iar Ietro a primit pe Moise în casa sa și i-a dat lui de femeie pe Semfora, fiica sa, și cu dânsa a născut doi fii; pe cel dintâi l-a numit Girsam, zicând „că nemernic sunt în pământ străin”; iar pe celălalt l-a numit Eliazar, zicând „că Dumnezeul părintelui meu este ajutătorul meu și m-a izbăvit din mâinile lui faraon”.

După trecerea a multe zile a murit împăratul Egiptului și au suspinat fiii lui Israel în Egipt de greutăți și au strigat și s-a suit la Dumnezeu strigarea lor de împilare. A auzit Dumnezeu suspinul lor și și-a adus aminte de așezământul Său cel făcut cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob și, căutând Dumnezeu spre fiii lui Israel, a voit să-i izbăvească pe ei.

Iar Moise păștea oile lui Ietro, socrul său, și mâna oile la pășune și a mers în muntele Horeb. Aici i s-a arătat lui îngerul Domnului în văpaia focului din rug. Și vedea Moise că rugul ardea cu foc și nu se mistuia și a zis: „Trecând alăturea voi vedea această mare vedenie”. Și l-a strigat Domnul din rug: „Moise, Moise!”. Iar el a zis: „Ce este, Doamne?”. Și i-a zis Domnul: „Să nu te apropii aici. Scoate-ți încălțămintele din picioarele tale, că locul pe care stai tu este pământ sfânt”. Și i-a zis lui: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, și Dumnezeul lui Iacob. Am văzut chinuirea poporului Meu din Egipt și strigarea lor am auzit. Că știu durerea lor și M-am pogorât să-i scot pe ei din mina Egiptului, să-i iau din pământul acela și să-i duc pe ei în pământul cel bun, în pământul în care curge lapte și miere. Iar tu vino ca să te trimit la faraon, împăratul Egiptului, și vei scoate pe poporul Meu, pe fiii lui Israel din pământul Egiptului”.

A zis Moise către Dumnezeu: „Cine sunt eu ca să merg la faraon și să scot pe fiii lui Israel din pământul Egiptului?”. Și mult se ruga lui Dumnezeu ca să nu-l trimită pe el, „că sunt slab în glas și zăbavnic la limbă”. Dar Domnul i-a făgăduit că va fi cu dânsul; încă i-a făgăduit că și pe Aaron, fratele lui, îl va trimite cu dânsul. Atunci Moise, mergând la Ietro, a cerut să meargă în Egipt ca să-și cerceteze frații. Și i-a zis Ietro: „Mergi sănătos”. Și s-a dus Moise în calea sa netemându-se de nimic, că împăratul acela care a vrut să ucidă pe Moise murise și toți cei ce căutau sufletul lui muriseră. Și a ieșit întru întâmpinarea lui Moise, după porunca lui Dumnezeu, Aaron Levitul și, întâmpinându-se, s-au sărutat amândoi. Și a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului. Apoi, intrând în Egipt, a adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel și le-au spus lor toate cuvintele acelea pe care le auziseră de la Domnul. Și făcură semne înaintea poporului și le-a crezut poporul și s-au bucurat că a cercetat Dumnezeu pe fiii lui Israel și a căutat spre necazul lor.

După acestea au intrat Moise și Aaron la faraon și i-au zis lui: „Acestea grăiește Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă libertate poporului Meu, ca să-Mi facă Mie praznic în pustie”. Și a zis faraon: „Cine este Dumnezeul lui Israel al cărui glas să-l ascult? Nu știu pe Domnul acela și pe Israel nu-l voi elibera”. Și a poruncit ca pe poporul evreilor să-l chinuiască cu mai multă slujbă, dându-le și multe bătăi că șed fără lucru de aceea vorbesc, ca să meargă să jertfească dumnezeului lor. Atunci poporul fiind chinuit mai cu amar, striga asupra lui Moise și a lui Aaron: „Să vadă Dumnezeu și să vă judece pe voi, că ați făcut urât duhul nostru înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui, ca să dați sabie în mâna lui să ne ucidă pe noi”.

Iar Moise, întărindu-se de Dumnezeu, a intrat iar cu Aaron la faraon, zicând: „Domnul Dumnezeul evreilor m-a trimis la tine, grăind: Liberează pe poporul Meu!”. Iar ca să înțeleagă faraon că sunt trimiși de la Dumnezeu, începură a face semne. Și a aruncat Aaron toiagul înaintea slugilor lui și s-a făcut șarpe. Deci a chemat faraon pe înțelepții Egiptului și pe vrăjitori și făcură și vrăjitorii Egiptului cu toiegele lor asemenea și a aruncat fiecare toiagul său și s-au făcut șarpe; și a înghițit toiagul lui Aaron toiegele acelora. Și s-a învârtoșat inima lui faraon și nu i-a ascultat, precum le-a grăit lor Domnul și n-a voit să elibereze poporul pentru că s-a împietrit inima lui. Atunci, după porunca lui Dumnezeu, a început a aduce pedepse asupra pământului Egiptului.

Cea dintâi pedeapsă a fost aceasta: Luând Aaron toiagul său a lovit apa râului înaintea lui faraon și înaintea slugilor lui și s-a prefăcut toată apa râului în sânge și peștii cei din râu au murit și s-a împuțit râul și nu puteau egiptenii să bea apă din el. A doua pedeapsă au fost broaștele. A întins Aaron mâna spre apele Egiptului și a scos broaște care au intrat prin case și prin odăile cele de culcat, pe așternuturi și în casele slugilor lor, ale poporului lor, în aluat și în cuptor, la împărat, la slugile lui și la oamenii lui au intrat broaștele. Și a scos pământul lor broaște care, după porunca lui Moise, au fost omorâte și egiptenii le-au adunat grămezi, grămezi și s-a împuțit tot pământul Egiptului de broaștele care muriseră și pu-treziseră.

A treia pedeapsă au fost țintarii care au înțepat pe oameni și pe dobitoace și au intrat la faraon, în casele lui și la robii lui și tot nisipul era plin de mușiță în tot pământul Egiptului. A patra pedeapsă au fost muște câinești. A cincea pedeapsă, moarte foarte mare în toate dobitoacele pământului Egiptului. A șasea pedeapsă, bubele cele cu puroi, care se iveau la oameni și la dobitoace. A șaptea pedeapsă, grindină și foc arzător cu piatră; și a ucis piatra în tot pământul Egiptului de la om până la dobitoc și toată iarba și toți copacii cei din câmpii i-au sfărâmat piatra. A opta pedeapsă erau lăcustele și omizile care au mâncat tot rodul pământului Egiptului. A noua pedeapsă a fost întuneric în tot pământul Egiptului trei zile, întuneric pe care nu putea focul să-l lumineze și nimeni nu l-a văzut pe fratele său trei zile și nu s-a sculat nimeni de pe patul său trei zile. A zecea și cea mai de pe urmă pedeapsă a fost moartea celor întâi născuți ai Egiptului. Toate pedepsele acestea se aduceau asupra lor de la Dumnezeu prin Moise și prin Aaron, dar nici una din ele nu a vătămat pe evrei, ci numai pe egipteni, pentru că nu voia faraon să elibereze poporul lui Dumnezeu. Deși de multe ori făgăduia să-l libereze, înspăimîntîndu-se de pedepse, când slăbeau acestea, îndată se învârtoșa inima lui și nu-i liberă, până la a zecea pedeapsă. Dar mai înainte de a zecea pedeapsă, precum le-a poruncit lor Moise, au cerut fiii lui Israel de la egipteni vase de argint și de aur și haine de mult preț, câte au putut să ducă cu dânșii; și a făcut Moise poporului Pasca, învățându-i pe ei cum trebuia să mănânce mielușelul cu al cărui sânge se ungeau pragurile ușilor lor. Și în miezul nopții Domnul a ucis pe tot cel întâi născut în pă-mîntul Egiptului, de la întâiul născut al lui faraon, cel ce ședea pe scaun, până la întâiul născut al roabei celei din groapă și până la tot întâiul născut al dobitoacelor, iar ale evreilor toate erau întregi.

Deci s-a sculat faraon noaptea și toți robii lui și toți egiptenii; și a fost țipet mare în tot pământul Egiptului, că nu era casă în care să nu fie mort. Și a chemat faraon pe Moise și pe Aaron noaptea, și le-a zis: „Sculați-vă și vă duceți de la poporul meu și fiii lui Israel. Să mergeți și să slujiți Domnului Dumnezeului vostru precum ziceți. Și oile și dobitoacele voastre, luându-le, duceți-vă!”. Și îi și-leau egiptenii pe evrei cu sârguință, ca să-i surpe de pe pământ, pentru că, ziceau, noi toți vom muri pentru dânșii”.

Deci au ieșit israeliții, luându-și făina mai înainte de dospirea aluatului, că n-au putut să-și gătească hrana de cale din cauza grabei egiptenilor care îi și rugau, îi și sileau pe dânșii să se ducă mai curînd. Și ieșiră cu argint și cu aur și cu bogăție multă și nemernici mulți au ieșit cu dânșii și oi și boi și dobitoace foarte multe. Și erau bărbați pedeștri ca la șase sute de mii, afară de copiii cei de casă, și de bătrânii care mergeau cu dânșii. Încă a luat Moise și oasele lui Iosif cu sine. Pentru că Iosif, murind în Egipt și văzând înainte cu duh prorocesc ceea ce era să fie, a jurat pe fiii lui Israel cu jurământ, zicând: „În cercetarea cu care vă va cerceta Dumnezeu pe voi, să ridicați și oasele mele de aici cu voi”.

Ducându-se evreii din pământul Egiptului, Dumnezeu era cu dânșii și îi povățuia ziua cu stâlp de nor, care le arăta lor calea, iar noaptea cu stâlp de foc, care îi lumina și n-a lipsit stâlpul cel de nor ziua și cel de foc noaptea înaintea întregului popor.

Înștiințând pe faraon, împăratul Egiptului, că a fugit poporul, s-a întors inima lui faraon și a slugilor lui asupra poporului israelit și a zis: „De ce am făcut aceasta, liberând pe fiii lui Israel, ca să nu ne slujească nouă?”. deci a înhămat faraon la căruțele sale și a adunat cu sine tot poporul, a luat șase sute de căruțe alese, toți caii Egiptului și voievozi peste tot și a alergat în urmă fiilor lui Israel și i-a ajuns pe ei când erau așezați lângă mare. Dar n-au putut să năvălească peste dânșii, pentru că îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea pilcurilor fiilor lui Israel, a mers dinapoia lor și s-a luat și stâlpul cel de foc de la fața lor și a stat dinapoia lor și a intrat între tabăra egiptenilor și între tabăra fiilor lui Israel și au stat și s-a făcut întuneric și ceață și a venit noaptea întru care și-a întins Moise mâna sa cu toiagul spre mare și a lovit Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic dinspre austru și a făcut marea uscată și s-a despărțit apa. Și au intrat fiii lui Israel în mijlocul mării pe uscat și s-a făcut apa ca un zid de piatră și ca un zid de stâncă. Iar egiptenii alergară și veniră în urma lor pe aceeași cale, în mijlocul mării, toți caii lui faraon și carele și călăreții. Moise, după ce a trecut poporul, a stat pe țărmuri și iar și-a întins mâna spre mare și s-a așezat apa dinspre zid la loc. Iar egiptenii fugeau pe sub apă și i-a pierdut Dumnezeu pe egipteni în mijlocul mării, căci întorcându-se apa, a acoperit căruțele și călăreții și toată puterea lui faraon și nu a rămas dintr-înșii nici unul, iar fiii lui Israel au trecut pe uscat prin mijlocul mării. Și i-a izbăvit Domnul pe fiii lui Israel în ziua aceea din mâinile egiptenilor și au văzut fiii lui Israel pe egipteni morți pe marginea mării pentru că i-au aruncat marea din sine. Și s-a temut poporul de Domnul și a crezut în Dumnezeu și lui Moise, plăcutul Lui.

Atunci au cântat Moise și fiii lui Israel cântarea aceasta Domnului, bucurându-se și dănțuind pentru biruința ce s-a făcut cu mâna înaltă asupra egiptenilor: „Să cântăm Domnului că cu slavă S-a preamărit, pe cal și pe călăreț l-au aruncat în mare”.

Moise a luat pe fiii lui Israel de la Marea Roșie și i-a dus în pustiul Sur și au mers trei zile prin pustie și nu au aflat apă să bea. Și au mers la Mera și nu puteau să bea apă din Mera, că era amară; și poporul cârtea asupra lui Moise, zicând: „Ce vom bea?”. Și Moise a strigat către Domnul și Domnul i-a arătat lui un lemn pe care l-a băgat în apă și s-a îndulcit apa și au băut dintr-însa.

Așa a călăuzit Moise poporul israelit prin pustietăți felurite patruzeci de ani, mijlocindu-le lor toate bunătățile de la Dumnezeu. Când au cârtit pentru bucate, aducându-și aminte de bunătățile din Egipt, el a rugat pe Dumnezeu și le-a plouat mană să mănânce și le-a trimis cristei până s-au săturat. Când au cârtit pentru băutură, el le-a scos apă din piatră: a lovit piatra și a curs apă. Când a tăbărât asupra lor Amalic, el a cerut de la Dumnezeu biruință supra lui Amalic. Căci își ridică mâinile la rugăciune și biruia Israel pe Amalic, pe care, până în sfârșit l-a tăiat cu sabia. Și de câte ori au mâniat pe Dumnezeu în pustie, Moise L-a rugat pe Domnul pentru dânșii și i-ar fi pierdut pe ei, de nu ar fi stat Moise, cel ales al Lui, cu inimă zdrobită înaintea Lui, ca să întoarcă mânia Domnului să nu-i piardă pe ei. Le-a dat lor și lege scrisă pe lespezi de piatră, pe care le-a luat Moise, în munte, de la Dumnezeu, după ce postise patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Și a grăit Domnul către dânsul față către față, ca și cum ar grăi cineva către prietenul său. Și a făcut cortul mărturiei din acoperăminte frumoase, de culori roșii mohorâte și de vison și chivotul legii, ferecat cu aur, în care a pus năstrapa cea de aur care avea mâna și toiagul lui Aaron ce a înfrunzit și Tablele Legii. Iar deasupra chivotului a pus doi heruvimi de aur și a așezat toate cele spre jertfă și spre arderea cea de tot. Le-a pus lor preoți și diaconi, învățându-i pe ei rânduiala jertfei. Le-a așezat lor praznice și luni noi, învățându-i pe dânșii judecățile și îndreptările.

După ce le-a așezat rânduiala cea duhovnicească, s-a îngrijit și de cea pământească. A ales bărbați puternici din tot Israelul și i-a făcut pe ei mai mari peste o mie și peste o sută și peste cincizeci și peste zece și logofeți de scrisori care judecau poporul în toate timpurile. Iar toate pricinile cele greu de dezlegat, le arătau lui Moise. Aceasta a făcut-o după sfatul lui Ietro, socrul său, care împreună cu Semfora, femeia lui Moise, cu averile lui și cu cei doi fii ai lui, venise la dânsul din pământul Madiamului, în pustie, auzind despre dânsul, despre toate câte a făcut Domnul cu el. Moise, primindu-l cu dragoste și ospătându-l, i-a dat voie a merge cu pace la locul său.

Multe semne și minuni a făcut robul lui Dumnezeu Moise și a dat sfaturi și a purtat de grijă poporului israelit. Despre acestea toate se scrie în cărțile lui - Ieșirea, Leviticul, Numeri, și în A doua Lege. În aceste cărți se cuprind, cu de-amănuntul, viața lui și ostenelile pe care le-a suferit, povățuind și îndreptând pe fiii lui Israel. Apoi, sosindu-i sfârșitul, Domnul i-a vestit înainte mutarea lui din trup, zicând: „Să te sui în muntele Avarim, care este în pă-mîntul lui Moab, în preajma Ierihonului, și să vezi pământul lui Canaan, pe care Eu îl voi da fiilor lui Israel, spre stăpânire și să te sfârșești acolo”.

Mai înainte de sfârșitul său, Moise a binecuvântat pe fiii lui Israel, pe fiecare seminție deosebit, prorocindu-le cele viitoare. După aceasta s-a suit în muntele în care i s-a poruncit să se suie, cel din care i-a arătat lui Domnul tot pământul Galaadului până la Dan și tot pământul Neftalimului și tot pământul lui Efrem și al lui Mânași și tot pământul Iudeei până la marea cea mai de pe urmă. Și pustia și satele cele dimprejurul Ierihonului, cetatea Finicienilor până la Sigor. Și a zis Domnul către Moise: „Acesta este pământul pe care m-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Semin-ției voastre îl voi da pe el și l-am arătat pe el ochilor tăi, însă acolo nu vei intra”.

Și s-a sfârșit acolo Moise, robul Domnului, în pământul lui Moab, după cuvântul Domnului. Și-l îngropară pe el aproape de casa lui Fogor și n-a știut nimeni de îngroparea lui până astăzi. Când s-a sfârșit Moise era de o sută douăzeci de ani. Nu i s-au întunecat ochii, nici nu i s-au stricat buzele. Și au plâns fiii lui Israel pe Moise în Aravothul lui Moab la Iordan, aproape de Ierihon, treizeci de zile. Și s-au sfârșit zilele plângerii celei de tânguire pentru Moise, cu ale cărui rugăciuni să ne izbăvească Domnul din tot necazul ca din Egiptul acestei lumi cu multe primejdii scoțându-ne, să ne sălășluiască pe noi în veșnicele lăcașuri. Amin.

Sf.Pr.Moise te rugam sa mijlocesti la tron  lui Dumnezeu pentru noi! Pentru iertare de pacate ,sanatate si mantuire. Multumim pentru toate darurile daruite noua!

Mari daruri Sf.Parinti celor ce ii cinstesc pe ei si icoanele lor si i se citesc acatistu in fata icoanei,(macar de citit povestea icoanei,a vietii sfantului,si asa veti fi mereu pomeniti in rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu si la tron Sf.Treimi

Sf.Pr.are acatist -recomandat De citit -mari daruri daruiesc Sf.Parinti celor ce il cinstesc.

Acatist:

https://doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-moise

Rugăciunea de mijlocire la Sfântul Proroc Moise

Ca un bun păstor de suflete al poporului Israel, Sfântul Proroc Moise a mijlocit în multe momente prin rugăciunea pentru cei păstoriți. Întotdeauna, acest demers este unul dificil pentru cel care a fost numit întâistătător, deoarece el știe că oamenii pentru care mijlocește pot greși din nou, pot cădea în aceleași păcate, dar iubirea sa pentru ei îl îndeamnă să se roage continuu pentru mântuirea lor.

Timp de patruzeci de zile, Sfântul Proroc Moise petrece pe vârful Muntelui Sinai împreună cu Dumnezeu, primind de la El tablele legii și multe alte porunci. Poporul rămâne jos, așteptând înfricoșat să vadă ce se întâmplă. Dar, așa cum se întâmplă adesea în astfel de momente, deznădejdea ia rapid locul credinței și nădejdii. Atunci poporul se întoarce către Aaron, marele preot și fratele de sânge al lui Moise, și îi cere cu neobrăzare să i se facă idoli pentru că Moise pare că a dispărut și Dumnezeu nu Se vede nicăieri... Iar Aaron, clătinându-se în credință și el, consimte să creeze din aurul donat de popor doi viței de aur, pe care îi prezintă drept dumnezei ai poporului. Când Moise coboară din nou în mijlocul poporului, el aude strigăte de oameni beți și vede o mare petrecere idolească. Atunci, îngrozit, aruncă tablele legii primite de la Dumnezeu, spărgân­du-le cu putere și arătând astfel ruptura legământului proaspăt încheiat între Cel fără de moarte și oamenii care I-au fost necredin­cioși. Poporul este pedepsit aspru, vițeii sunt sfărâmați, dar păcatul rămâne. Cine să-și asume acum responsabilitatea pentru ispășirea acestuia, dacă nu cel mai sfânt om din popor? Și, astfel: „A doua zi a zis Moise către popor: «Ați făcut păcat mare; mă voi sui acum la Domnul să văd nu cumva voi șterge păcatul vostru». Și s-a întors Moise la Domnul și a zis: «O, Doamne, poporul acesta a săvârșit păcat mare, făcându-și dumnezeu de aur. Rogu-mă acum, de vrei să le ierți păcatul acesta, iartă-i; iar de nu, șterge-mă și pe mine din cartea Ta, în care m-ai scris!». Zis-a Domnul către Moise: «Pe acela care a greșit înaintea Mea îl voi șterge din cartea Mea. Iar acum mergi și du poporul acesta la locul unde ți-am zis. Iată îngerul Meu va merge înaintea ta și în ziua cercetării Mele voi pedepsi păcatul lor» (Ieșirea 32, 30-34). Sfântul Proroc Moise merge cu inima strânsă îna­intea lui Dumnezeu și alege să mijlocească pentru poporul care a greșit. Dar nu merge acolo doar cu vorbe goale, doar cu mici cuvinte de împăciuire, ca un negustor, ci cu propriul său suflet în mâini! Se așază înaintea lui Dumnezeu, punând sufletul său în aceeași balanță a păcatului în care se află și poporul, cu toate că el nu greșise cu absolut nimic. Acceptă să fie el însuși despărțit pe vecie de Dumnezeu decât să lase poporul să se piardă sufletește. Asemenea unui păstor îndurerat de pierderea sau mai bine zis rătăcirea turmei sale, Moise merge înaintea lui Dumnezeu asumându-și întreaga responsabilitate și dorind sincer să sufere aceeași pedeapsă ca poporul sau să primească aceeași iertare. Iertare de care Dumnezeu îi învrednicește în cele din urmă.

Răzvrătirea leviților și rolul mijlocitor al preoției

După ce episodul vițeilor de aur este uitat în negura vremurilor, așa cum adesea uităm chiar și păcatele mari, căzând în altele, încă și mai mari, Moise se confruntă cu o mare problemă, chiar în interiorul părții clericale a poporului: leviții. Dintre cele douăsprezece seminții ale poporului Israel, una dintre ele fusese păstrată pentru a deservi jertfelnicul lui Dumnezeu, și anume cea a lui Levi. Însă, acum, leviții se răscoală, dorind să fie și ei preoți, nu doar cântăreți la slujbele liturgice sau slujitori care se ocupă de buna întreținere a cortului mărturiei și a jertfelnicelor. Își doresc locul lui Aaron și al fiilor lui, pe care Dumnezeu și numai Dumnezeu i-a chemat să slujească drept preoți. Și sunt plini de obrăznicie și venin și invidie, împroșcându-i pe Moise și pe Aaron cu aceste cuvinte grele: „Toată obștea și toți cei ce o alcătuiesc sunt sfinți și Domnul este între ei. Pentru ce vă socotiți voi mai presus de adunarea Domnului!” (Numerii 16, 3). Atunci Moise se prăbușește în țărână cu fruntea la pământ, mijlocind pentru ei către Dumnezeu. Dar, apoi, se ridică, spunând cu durere: „Mâine va arăta Domnul cine este al Lui și cine este sfânt, ca să și-L apropie; și pe cine va alege El, pe acela îl va și apropia la Sine. Iată ce să faceți: Core și toți părtașii tăi să vă luați cădelnițe. Și mâine să puneți în acestea foc și să turnați în ele tămâie înaintea Domnului, și pe cine va alege Domnul, acela va fi sfânt. Destul, fiii lui Levi!” (Numerii 16, 5-7). Moise, amărât de ceea ce se întâmplă, nu-și întrerupe rugăciunea către Dumnezeu, dar se adresează din nou leviților, mustrându-i astfel: „Ascultați, fii ai lui Levi: oare este puțin lucru pentru voi că Dumnezeul lui Israel v-a osebit de obștea lui Israel și v-a apropiat la Sine ca să faceți slujbe la cortul Domnului și să stați înaintea obștii Domnului, slujind pentru ea? El te-a apropiat pe tine și cu tine pe toți frații tăi, fiii lui Levi. Alergați acum și după preoție? Așadar, tu și toată obștea ta v-ați adunat împotriva Domnului (s.n.). Ce este Aaron, de cârtiți împotriva lui?” (Numerii 16, 8-11). A doua zi, toată obștea adunân­du-se în fața cortului mărturiei, foc s-a pogorât de la Dumnezeu și a ars pe toți cei care purtau cădelnițe și nu erau sfințiți preoți, iar, apoi, pă­mântul deschizându-se, a îngh­i­­țit toate averile și familiile celor care se răzvrătiseră împotriva preotului Aaron și a prorocului Moise. Dar, văzând aceste pedepse mari asupra poporului, Moise și Aaron au strigat către Dumnezeu zicând: „Doamne, Dumnezeul duhurilor și a tot trupul, un om a greșit și Tu Te mânii pe toată obștea?” (Numerii 16, 22), iar Moise l-a rugat pe Aaron, zicând: „Ia-ți cădelnița, pune în ea foc de pe jertfelnic, aruncă în ea tămâie și du-o repede în tabără și te roagă pentru ei, că a ieșit mânie de la fața Domnului și a început pedepsirea poporului” (Numerii 16, 46). Și, astfel, prin mijlocirea preotului Aaron și a prorocului Moise, a încetat pedepsirea aspră a poporului Israel. Dar, de data aceasta, pedepsirea a fost mult mai dură decât cea petrecută după închinarea la vițeii de aur. Și, cu toate acestea, mijlocirea a fost aceeași: iertarea celor care greșiseră și izbăvirea de păcatul greu al neascultării acum, la fel cum greu fusese și cel a idolatriei descris mai sus. Iar cuvântul de final al scenei rezumă într-un chip strălucit rugăciunea de mijlocire pentru iertarea obștii răzvrătite: „Și stând el (Aaron, n.n.) între morți și vii, a încetat bătaia” (Numerii 16, 48).

Preasfintitite Parinte Pr.Moise  Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi! Multumim pentru toate darurile primite si mijlocirea Ta catre tronul lui Dumnezeu!

Recomandare-De Citit .Mari daruri daruesc sfintii cand li se citeste acatistu si sunt pomeniti.Daca nu gasiti acatist unui Sfant atunci se citeste acatist tuturor Sf.Parinti.

Icoana- simbolizeaza inca din Evul Mediu victoria binelui asupra raului, devenind, din aceasta pricina, integrat in numeroase traditii si sarbatori crestine de pretutindeni!Aceasta icoana este BINECUVANTAREA FAMILIEI prin ocrotirea ei de boli si necazuri si de duhuri necurate, cu ajutorul prezentei Sf .Pr.Moise, Cadoul ideal pentru aniversari de nume, nunti,casa noua - simbolizand Ocrotirea FAMILIEI .

Va fi apreciata de persoanele dragi - Litografie - partile laterale sunt atent lucrate de catre artistii nostri in foita din Argint 925 montata manual de catre artistii nostri pe suport lemn. Certificat de calitate ce reprezinta originalitatea produsului.Tara origine-italia.
Marca: MG ARGENTI

Fii unic! Acum poti sa creezi singur un cadou de lux - personalizat cu argint /nume/text pentru familia ta! Transforma-ti cadoul in unicat!

Pe produs La cerere se pot grava MONOGRAMA (Initalele persoanei dragi) sau Numele persoanei dragi!
ron- VEZI MODEL POZA

Gravarea nume/text pe o placuta din foita argint 925 dreptunghiulara)-dim 4cm latime+ 35 ron 

Tara de origine Italia- cu respect pentru traditie si calitate

20x27 cm  Material Lamina Arg925
20x27cm Material Lamina Arg925+Golden Color Touch

Atentie pretul este pentru o singura bucata! Disponibilitate :In limita stocului disponibil!

Pentru comenzi en gros acordam discount-uri.

ambalaj de lux- de cadou - din carton. Pret mic de importat