Rămasă orfană după moartea părinților ei înstăriți, Taisia a dus o viață evlavioasă în Alexandria (Egipt), împărțindu-și averea la săraci și oferind sălaș în casa ei pelerinilor străini și călugărilor care erau în trecere prin Alexandria.

Taisia s-a hotărât să-și dedice viața lui Hristos și să nu se mărite niciodată.

După ce și-a cheltuit toată moștenirea, Taisia a fost tentată să facă rost de mai mulți bani prin orice mijloace, începând să ducă o viață păcătoasă.

Părinții din Sketis de lângă Alexandria auzind de căderea ei, l-au rugat pe Sf. Ioan Colov (prăznuit la 9 noiembrie) să meargă la Taisia și să o convingă să se pocăiască de cele rele.

„Ea a fost bună cu noi și acum ar trebui s-o ajutăm”, spuneau ei. „Tu, părinte, ești înțelept. Du-te și încearcă să-i salvezi sufletul iar noi ne vom ruga la Dumnezeu să te ajute”.

Părintele s-a dus la casa Taisiei dar servitorul n-a vrut să-l lase să intre.

Atunci Sf. Ioan i-a spus servitorului să-i transmită stăpânei lui că i-a adus ceva de preț.

Taisia, știind că de multe ori călugării găsesc perle pe malul mării, i-a spus servitorului să-l lase pe Ioan înăuntru.

Sfântul s-a așezat, a privit-o în ochi și a început să plângă.

Taisia l-a întrebat de ce plânge și Sf. Ioan i-a răspuns: „Cum să nu plâng când ai uitat de Mirele Tău, Domnul nostru Iisus Hristos și faci voia satanei cu faptele tale?”

Cuvintele sfântului i-au străpuns sufletul Taisiei ca o săgeată de foc dându-și seama ce viață păcătoasă ducea.

Cu frică, ea l-a întrebat pe sfânt dacă Dumnezeu ar accepta pocăința unei păcătoase ca ea.

Sf. Ioan i-a răspuns că Mântuitorul așteaptă pocăința ei.

De aceea a venit El pe pământ, să caute și să mântuiască pe păcătoși.

„El te va primi cu dragoste” a mai adăugat sfântul „și îngerii se vor bucura împreună cu tine”.

După cum Însuși Mântuitorul a spus, „mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește” (Luca 15,7).

Sentimentul de pocăință a pus stăpânire pe ea și văzând în cuvintele sfântului o chemare de la Dumnezeu de a se întoarce la El, Taisia căuta cât mai repede o cale de a-și salva sufletul.

S-a ridicat și a plecat din casă fără nici un cuvânt și fără să lase dispoziții despre ce se va întâmpla cu proprietatea sa, astfel încât s-a mirat și Sf. Ioan de reacția ei.

Urmându-l pe Sf. Ioan în pustie, ea s-a grăbit să se întoarcă la Dumnezeu prin penitență și rugăciune.

La căderea nopții, părintele i-a pregătit Taisiei un culcuș și o pernă din nisip pe care să se odihnească și el a mers puțin mai departe pentru a-și face rugăciunile de seară după care s-a pus și el la odihnă.

Dar la miezul nopții sfântul a fost trezit de o lumină ce venea din cer și o învăluia pe Taisia, în locul unde aceasta dormea.

În lumina minunată el văzu îngerii din cer cum duceau cu ei sufletul Taisiei.

Apropiindu-se de ea, sfântul își dădu seama că Taisia murise.

Sf. Ioan I-a cerut în rugăciune lui Dumnezeu să-i arate dacă Taisia s-a mântuit sau nu.

Atunci un înger al Domnului a venit la el și i-a răspuns: „Avva Ioan, o oră de pocăință din partea ei a făcut cât o mulțime de ani pentru că s-a pocăit din tot sufletul și cu toată zdrobirea de inimă.”

După ce a îngropat trupul sfintei, Sf. Ioan s-a întors la Sketis și le-a spus călugărilor ce s-a întâmplat.

Toți au dat slavă lui Dumnezeu pentru că s-a milostivit de Taisia, care s-a pocăit ca și tâlharul de pe cruce, într-o singură clipă.

Traducere pe scurt:

Sfânta Taisia ​​a trăit în Egipt în secolul al V-lea. Rămasă orfană după moartea părinților săi bogați, ea a dus mai întâi o viață evlavioasă, devotându-se carității și ajutând bolnavii. Frecvent, călugării care veneau din deșert în oraș pentru a-și vinde coșurile stăteau în casa ei. Taisiya se bucura de dragoste și respect universal.

După câțiva ani de muncă caritabilă sârguincioasă, moșia Taisiya a fost epuizată și ea a început să aibă lipsuri. Apoi a întâlnit niște oameni rău intenționați și a căzut sub o influență proastă. Viața ei a devenit din ce în ce mai haotică.

Călugării mănăstirii din deșert, care au vizitat-o anterior pe tanara Taisia, au aflat cu tristete despre o astfel de schimbare a tinerei și au fost întristați. Chemându-și pe staretul |Ioan Kolov, ei i-au spus: „Am auzit despre sora Taisia ​​că a fost distrusă. Când era bogată, ne-a arătat dragostea ei. Și acum trebuie să ne arătăm si noi dragostea catre ea și să o ajutăm. Luați-vă din timp si să o vizitam.”

Staretul Ioan a venit la Taisia, s-a așezat lângă ea, s-a uitat cu atenție în ochii ei, apoi și-a plecat capul și a început să plângă amar. Taisia a fost jenată de comportamentul staretului batranului intelept și l-a întrebat pe bătrân: „Parinte de ce plângi?”

El a răspuns: „Văd că Satana se joacă cu fața ta și cum să nu plâng? De ce nu ți-a plăcut de Iisus, si că te-ai îndreptat către lucruri care sunt împotriva Lui?”

Ea, auzind aceasta, a tremurat și a exclamat: „Părinte! Există vreo pocăință pentru mine? El a răspuns: „Da!” „Atunci du-mă unde știi”, i-a spus ea și, ridicându-se, l-a urmat în lacrimi.

Staretul Ioan  a fost doar surprins că înainte de a pleca, Taisia nu a ordonat ce să facă cu proprietățile și lucrurile ei și nici măcar nu și-a luat rămas bun de la nimeni. Când au ajuns în deșert, deja se întuneca. Staretul Ioan a făcut o coliba de nisip pentru Taisiya și, la o oarecare distanță, încă una pentru el. După ce i-a protejat capul cu semnul Sfintei Cruci  a spus: „Dormi aici”, iar el însuși, împlinindu-și rugăciunile, s-a culcat și el in locasul sau.

Dimineața, bătrânul a început să o trezească pe Taisia, dar apoi a descoperit că ea era deja moartă. Bătrân a fost foarte întristat, crezând că sufletul Taisiei a pierit, din moment ce nu a avut timp să se pocăiască, să se împărtășească și să devină călugăriță. Apoi am auzit o voce: „O oră din pocăința ei este acceptată ca mai lungă decât pocăința altora care nu manifestă o asemenea abnegație în timpul pocăinței”. Astfel, Domnul i-a revelat avvei Ioan că a iertat-o ​​pe Taisia pentru sinceritatea și hotărârea pocăinței ei.

Vezi și: „Memoria Fericitei Taisia” prezentată de Sf. Dimitrie de Rostov.-Text tradus din limba rusa de Marina Gatman