Nebunul pentru Hristos nu e nebun cu adevarat, si aceasta este marea deosebire. El este deplin sanatos la minte. El numai "fatareste" nebunia, el alege sa para nebun, el face totul pentru ca toti ceilalti sa-l socoteasca cu adevarat nebun, ramanand insa stapan pe gesturile si vorbele sale, folosite intotdeauna cu un anume rost.
Era un om zelos al rugăciunii și îi plăcea să viziteze Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Meșciov unde se si odihneste,. a avut darul vindecării și al prorocirilor,cu puțin timp înainte de moartea sa, a prezis invazia francezilor; Îngropat în est. de turnul Mănăstirii Sfântul Gheorghe într-un loc ales de el. Memoria celui binecuvântat este onorata de locuitorii din Meșcovsk si intreaga lume (el vne la toti unde este chemat) se iau de la mormânt nisip pentru a scăpa de diverse boli, în special grabnic ajutator pentru a vindeca copiii.
Sfântul nebun pentru Hristos, Andrei Meshchovsky din Kaluga aparține și el oștii remarcabililor asceți ruși , ai timpurilor moderne, venerați de oameni. Fericitul Andrei s-a născut în 1744, în satul Ovsyannikovskaya, parohia Kletina, în raionul Meshchovsky, provincia Kaluga. În copilărie, după moartea tatălui său și recăsătorirea mamei sale, Andrei și mama sa s-au mutat în satul vecin Bobrovitsy, unde a locuit în casa tatălui său vitreg timp de câțiva ani. Din copilărie, Andrei s-a diferențiat cu totul de camarazii săi, s-a păstrat singuratic, nu se juca, vorbea puțin, era tăcut și blând și iubea munca câmpului.
Toti au început să se uite la el de parcă ar fi fost nebun. La urma urmei, se întâmplă adesea în viață să considerăm nefiresc și ciudat ceea ce nu putem înțelege la o persoană; recunoscând un fenomen de neînțeles ca o manifestare a prostiei, sau explicat-o ca o lipsă de dezvoltare, ne liniștim și nu ne mai adâncim în el... După ceva timp, mama lui Andrei a murit și el, întors în satul natal, deja pornit direct pe calea nebuniei de dragul lui Hristos; a început să meargă aproape gol, cu securea și biciul, ținând toporul pe umărul stâng și mânerul biciului în mâna dreaptă. Această secure îi servea și ca pernă atunci când dormea. Și a dormit pe aragaz, și oricât de cald ar fi fost, fără nici un pat.Dar dormea puțin. Noaptea, deseori, pe ascuns de familie, se retragea în curte și se ruga acolo mult timp. Fie că stelele strălucitoare scânteiau, fie că nori întunecați se repeziră în timpul urletului plictisitor al unui viscol, fie că ningea, fie că era cald - rugăciunea inspirată a fericitului se repezea necontenit spre ceruri; pe jumătate gol și amărât de toată lumea, el se ruga continuu pentru oamenii păcătoși în timp ce acestea dormeau, uitând de ostenelile și durerile zilei.
Ziua, plimbându-se prin sate, binecuvântatul Andrei, când auzea discuții bune, zâmbea, dar când localnicii se certau, se îndepărta trist. A suferit multe bătăi și jigniri din partea țăranilor și a copiilor țăranilor. Și toată lumea știe cât de stăruitori in batjocura pot fi băieții de țărani prost-crescuti... Dar binecuvântatul a îndurat toate acestea cu blândețe și doar temporar mergea la casele oamenilor evlavioși; in sat În Kletina, îi plăcea să fie în casa lui Nikulin mai mult decât in casa altcineva. Într-o zi, fericitul Andrei a venit în satul vecin Staroselye când țăranii de acolo semănau secară.
Un țăran, socotindu-l un cersetaor ce cersea pe la usi ,in batjocura i-a spus sa munceasca si sa-i semene tarina ... Andrei smerit a luat semintele și a început să semene zicând: „totul s-a prapadit, a înghețat!”. Vazand un alt taran de alaturi cum semana Sf.Andrei si avand evlavie la El.stiind ca oamenii lui Dumnezeu daca seamana este o mare cinste si bucurie ,si daca Sf.Ar binevoi si lui sa -i semene tarina cu sigurantza binecuvantarea Domnului va fi peste pamantul sau care v-a da rod indestulat si bogat,si atunci cu dragoste l-a rugat cu sfiala pe Sf.Andrei de Kaluga sa-i semene si lui o fasie mica de pamant.
Andrei cu bucurie i-a semănat și acestuia fâșia ceruta. Si rezultat?! Când a venit vremea secerișului, pe fâșia acesteia din urmă zăcea o mulțime de snopi de secară recoltată; iar cel dintâi avea o fâşie goală plină de buruieni...
După această întâmplare, mulţi, uneori, cereau fericitului să semăneze pamantul şi oriunde semăna, culegeau mereu o recoltă bogată. Deci Domnul a început să slăvească pe robul Său.
La vârsta de treizeci și cinci de ani, fericitul Andrei s-a mutat în orașul Meșcovsk, unde a purtat până la moarte crucea nebuniei pe care o alesese de dragul lui Hristos, virtutea de a fi nebun intru Hristos .
La sosirea în Meshchovsk, Fericitul Andrei s-a plimbat prin oraș. Apropiindu-se de casa unei văduve burgheze, Elena Sukhova, s-a oprit, s-a rezemat de peretele casei și privea ganditor... Mama acestei văduve, văzându-l cat de sarac si pricajit era l-a chemat în casă, l-a îmbrăcat, l-a hrănit și l-a pus la culcare dandu-i o camera curata. Deci Fericitul Andrei a rămas să locuiască în acea casă până la moartea sa. Doar ocazional a locuit pentru scurt timp în casa lui Feodor Petrovici Sukhov, o rudă a Elenei. Vaduva Elena l-a adăpostit pe cel care a ales sărăcia și mizeria cu liberul său arbitru de dragul lui Hristos cu toata dragostea catre Hristos,cu toata dragostea catre aproapele asa cum Domnu ne-a invatat-Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!Oare cati dintre noi am face la fel???
Și atitudinea lui față de gospodarii săi a fost minunat de instructivă! Nu lua nimic fără să le ceară și nu intra nicăieri să facă treburile casnice; el a simpatizat cu ardoare cu bucuriile lor și s-a întristat cu tristețile lor. Feodor Sukhov a fost odată în afaceri comerciale în Vitebsk. Acolo s-a îmbolnăvit grav. Grav bolnav acesta se intorcea cu greutate acasă, a fost pe drum unsprezece zile. În aceste zile, între timp, binecuvântatul Andrei, prevăzând cu duhul ce s-a întâmplat cu bolnavul, se ruga intens pentru bolnav și a spus : „Vine unchiul.... moare”. Când a ajuns la casă, primul l-a întâlnit...
Într-o zi, fiica lui Feodor Sukhov era foarte bolnavă. Copilul era pe moarte. Părinții ei au pus-o sub icoană și au inceput sa se roage cu lacrimi si plans amar. Andrei stătea întins pe soba și se uită la ei. Deodată a coborât; mama fetei bolnave îi spune: „Andreiușka, fiica noastră este pe moarte! „Cel binecuvântat a privit vesel catre ei, a făcut gesturi cu mâinile ca niște femei care se învârtesc și a plecat. Dar curând s-a întors cu mere și turtă dulce și a început să trateze copilul bolnav. Ea s-a așezat brusc, a mâncat și în curând și-a revenit complet.Tot au inceput sa il slaveasca pe bunul Dumnezeu care se proslaveste prin Sfintii Sai bineplacuti!
Altă dată, una dintre fiicele Elenei Sukhova a fost bolnavă și inconștientă timp de două săptămâni. Sf.Andrei cel binecuvantat i-a prezis recuperarea si insanatosirea,dupa care ea și-a venit cu adevărat în fire și și-a revenit fiind pe deplin sanatoasa.datorita rugaciunilor a Sf.Fer.Andrei.
Când bătrâna Elena care l-a primit prima in casa sa- s-a îmbolnăvit de o boală grea si fiind pe moarte,Sf.Fer.Andrei se plimba foarte trist prin casa, a tot umblat și a zis: „Mama va fi în curând dusă la mănăstire și copiii vor plânge după ea!”. Auzind acestea, bătrâna s-a grăbit să-și împlinească datoria creștină și, într-adevăr, a murit curând; și au plâns copii, aceasta a fost înmormântata în Mănăstirea Meshchovsky. Când fratele Elenei Meshchovsky, ierodiaconul Korneliu, a fost hirotonit pe neașteptate ca ieromonah și a mers să-și vadă rudele, Andrei a prevăzut acest lucru; și-a sfâșiat cămașa, și-a pus-o ca pe un epitrahelion și, privind pe fereastră, a spus: „Vine preotul, vine preotul. Corneliu preotul! „Curând a sosit Cornelius.
Corneliu in curand a inceput constructia unei manastiri.Fiind ziditorul mănăstirii, era în casa unui moșier cu treaba, Sf.Andrei a venit acolo in graba și i-a spus: „Este un foc la mănăstire!”Constructorul s-a grăbit imediat la biserica nou construita si intr-adevar era incendiu ,ardea partea de corpusuri unde se aflau atunci chiliile frăţeşti, ardea tot. Dacă bătrânul nu s-ar fi repezit sa-i spuna, toată mănăstirea ar fi ars complet; Astfel, fericitul a salvat de la foc acea mănăstire, unde și-a găsit mai târziu locul de odihnă. Într-o zi, gazda, ieșind din casă, i-a spus lui Andrei, dacă vine vreun cerșetor, să-i dea o bucată de paine. Acesta insa A dat toată pâinea. Când gazda s-a întors și a aflat ce s-a întâmplat, a fost supărată. Dar Andrei a consolat-o; „Va fi, va fi pâine”, a spus el, iar în curând i s-a adus multă pâine albă de la un proprietar vecin. Bietul Andrei era îngrijitorul văduvelor sărace care l-au primit. Și aici a acționat aceeași putere a lui Dumnezeu, care în vremurile străvechi a hrănit-o pe văduva lui Sarepta, care l-a primit pe profet...
Dar mila lui Dumnezeu a fost revărsată nu numai asupra gospodarilor in care locuia Andrei de dragul lui, prin rugăciunile celui binecuvântat, multora li s-a dat îndurările lui Dumnezeu. Și era un om harnic de rugăciune. În toate sărbătorii, mergea la slujbele divine, dar cel mai adesea mergea la slujbe în mănăstire, unde îi plăcea în mod deosebit să se roage înaintea imaginii străvechi a icoanei facatoare de minuni „Bucuria tuturor celor întristați”. Alteori, ieșea din oraș să se roage și îi plăcea să se roage ca să nu-l vadă nimeni. Când mergea la biserică, fericitul se îmbrăca în cămașă, iar iarna în haină de oaie, dar de obicei mergea gol cu toporul, uneori cu biciul.
Dar nici gerul, nici zăpada, nici căldura nu i-au făcut vreun rău. Odată ce Andrei a venit să petreacă noaptea la un negustor, fiicei lui i s-a rușinat de goliciunea lui și fericitului i s-a refuzat intrarea. Andrei tocmai plecase, iar cel care refuzat era cuprins de neliniște: ca nu care cumva Sfantu sa inghete pe drum. Luând un felinar, s-a dus să-l caute și l-a găsit întins calm în zăpadă. Apoi Andrei s-a ridicat și a plecat.
Oricâte cămăși i-au dat satenii, în afară de biserică, nu le purta, una singura avea restul tot ce a primit le-a dat săracilor. Când fericitul Andrei trecea prin piață, toți negustorii i-doreau sa ii dea banii primiti din marfa lor ca sa le mearga bine. Dar acesta nu lua de la toată lumea. Și de la cine lua, comerțul avea un mare succes. Orice a primit cel binecuvântat, a dat totul săracilor. Când nu avea cui sa-i dea le punea in crapaturile caselor pentru cei nevoiasi sa le gaseasca, unde mai târziu le gasea cei ce erau in nevoi.
Dar Fericitul Andrei a arătat o compasiune deosebită față de soldații și prizonierii din închisoare. Când prizonierii erau scoși să strângă de pomană, (pe vremea aceea nu era masă guvernamentală pentru ei)acestea mancau doar ce reuseau sa stranga, Andrei se grabea mereu să dea tot ce reușea să păstreze pentru ei din pomenile primite. Cateodata Sf.Andrei însuși vizita închisorile..
Odata chiar el insusi a fost retinut in inchisoare.Oricât de tăcut și de blând ar fi fost Andrei, când se așteptau ca unul dintre oficialii de rang înalt să sosească la Meșcovsk, pe Sf.Andrei l-au băgat în închisoare si trimis sub escortă la guvernul volost Kletinsky. Dar s-a întâmplat de mai multe ori să fie luat și, înainte ca ghizii să aibă timp să se întoarcă, Andrei se trezea ca prin minune înapoi la Meșcovsk.
Multe din ceea ce a făcea fericitul Andrei avea o semnificație specială și prefigura (prorocea) ceva. Când dădea cuiva o ceapă,acela se îmbolnăvea; cui dădea o pâine-acela primea onoruri; cuiva ii fura lemne de foc din curte -acela in scurt timp devenea sărac; la cine aducea lemne de foc -acela se îmbogăţea.
Proprietatea unui comerciant i-a fost pusa suvb sigiliu si vroiau sa i fie totul confiscat-cand te odata il vede pe Sf.Andrei aducand lemne de foc si cu o voce mangaietoare ii spune: „Nu fi trist, unchiul tău îți va da bani!”... În curând a sosit un unchiul sau care era moșier și i-a împrumutat banii de care avea atata nevoie astfel l-a ajutat pe negustor să iasă din necaz.
Aceste tehnici educaționale ale bătrânului aveau un înțeles larg. Prin ele, și-a acoperit cunoștințele asupra viitorului, iar cu forma condiționată de deschidere a viitorului, care a permis posibilitatea unor interpretări diferite, a înmuiat loviturile viitoare pentru oameni, pregătindu-i treptat pentru ce aveau de infruntat.
O lovitură neașteptată este mai grea, deoarece așteptarea, deși așteptarea în sine este dureroasă, in acelas timp ne ofera și o ocazie de a ne pregăti pentru ceea ce va urma.
Fericitul Andrei și-a încheiat călătoria. Printr-o grea cruce a "nebuniei", și-a curățat sufletul și trupul de tot ce este pătimaș și păcătos; Harul lui Dumnezeu s-a odihnit limpede asupra lui și a strălucit pentru mulți cu viața sa dreaptă, iar involuntar oamenii, sub impresia discursurilor și faptelor sale, s-au gândit mai profund la sensul vieții și și-au adus aminte de patria cerească...
Moartea a venit la omul binecuvantat si bineplacut Domnului in anul 1812, la 28 iunie. Înainte de moarte, el a prezis invazia francezilor. Privind în direcția de unde mergea atunci Napoleon, fericitul a spus: „Vin de pe munte, mulți dintre ei, mi-e teamă... voi merge la Kaluga - dar vor dispărea, vor dispărea de tot”. ... Cu puțin timp înainte de moartea sa, omul drept a trebuit să îndure o altă insultă umană. Un moșier necredincios, întorcându-se de la vânătoare și văzându-l pe Andrei, a pus câinii asupra lui și a făcut mișto de felul în care acestea i-au muscat efectiv i-au rupt picioarele... Ajuns acasă după această persecuție, fericitul Andrei a aplicat pe răni ridiche rasă și ranile s-au vindecat, dar acel proprietar de teren s-a îmbolnăvit brusc cu doi băieți, favoriții familiei, și amândoi au murit.
Simțind că se apropie moartea sa, fericitul din Mănăstirea Meșciovski a cerut starețului un loc pentru înmormântarea sa.
Boala lui inainte de moarte a fost foarte dureroasa si grea de dus... a durat mai mult de șase luni și a fost foarte gravă. S-au format niste rani deschise pe tot corpul, ulcerele supurau puroi si infectie dupa care toate s-au infectat și au fost infestate cu viermi, pacientul nu a lăsat să fie îndepărtati...ci asa se chinuia...si indura durerile...
După ce s-a spovedit, a primit un tratament special și a primit Sfintele Taine, fericitul Andrei a murit cu adevărat creștin la 68 de ani de viață. , fiind un imitator al fericitului Andrei cel batran nebun intru Hristos Sfant nebun intru Hristos .
Fericitul Andrei era de înălțime medie, cu fruntea deschisă, o față lungă, ochi mari, un nas lung, o barbă rară striată de gri și tenul general întunecat. La moartea sa, chipul lui a devenit strălucitor de bucurie. Înmormântarea sa a fost săvârșită de egumenul Avraam din Optina împreună cu frații mănăstirii Meșciovski, întreg orașul și, în număr mare, clerul rural din jur. O mulțime imensă de oameni, în plus, s-a intamplat sa fie fix pe timpul cand era targ de venisera acolo o multime de oameni care toti cand au auzit de moartea Sf.Fer.Andrei au dorit sa il conduca pe ultimul sau drum,astfel o multime de oameni in frunte cu clerul au însoțit sicriul până la mănăstire. Fericitul Andrei a fost înmormântat în turnul din mijlocul mănăstirii, la răsărit, unde i s-a păstrat și securea(toporisca).
Amintirea fericitului este venerata cu sfințenie de meșchoviți și în fiecare an se mareste evlaavia catre Sf.Andrei si minunile infaptuite de el aduna si mai multi oameni cu rugaciuni catre ei si multumire -astfel memoria sa si evlavia ca Sfant se răspândește din ce în ce mai mult in imprejurimi cat si peste hotare in alte tari,multi pekerini vin sa se inchine Sf.Andrei si sa multumeasca pt ajutorul sau.
După o slujbă de rugăciune în fața chipului Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor întristați”, adesea se fac slujbe de pomenire si acatist Sf.Andrei la mormântul sau,unii pelerini iau nisip de la mormânt și apa „care se scurge dintr-o secure” și prin aceasta, după rugăciunea înaintea acelui chip și la mormântul celui binecuvântat prin credință, ei primesc vindecare.
Întreaga zonă în care s-a născut și a trăit fericitul în timpul holerei din 1848 a fost salvată prin rugăciunile sale de epidemie, iar în 1840 de foamete. În 1853, fata Alexandra, fiica negustorului Meshchovsky N.N Kobelev, s-a vindecat de o boală gravă și a avut o durere insuportabilă în cap, sângerare din nas, tuse și convulsii, după ce a săvârșit o slujbă de pomenire la mormânt. al Fericitului Andrei, după ce i s-a spus în vis, prin poruncă după glasul care iese din chipul Maicii Domnului. Negustorul Meshchovo V. Kostin, după slujba de pomenire si acatist facut la mormântul Sf.Fer.Andrei a primit alinare de durerile de cap puternice și de senzația de strângere a pieptului care îl chinuia.
Nepoata de doi ani a negustorului Sukhinichi I.T Isakov, care, după o vânătaie la spate, a început să dezvolte o cocoașă dureroasă, după slujba de pomenire si acatist facut la mormântul Sf.Fer.Andrei a primit alinare de durerile dupa care s-a vindecat în curând și nu a mai rămas nicio urmă de boală.
Un lucru asemănător s-a întâmplat: cu fiul de 9 ani al tarancii A.G. Antonova,si cu fiul lui A.G.Karneeva care avea probleme mari la un picior cat si ea însăși, care suferea de surditate-au primit vindecare.
Există informații despre alte vindecări. În general, Fericitul Andrei este o ambulanță fara de arginti pentru toate bolile - un medic pentru copiii bolnavi-un doctor fara de arginti. Prin urmare, nu se poate să nu se bucure de fenomenul, din păcate rar, că copiii clerului local, elevi ai Școlii Teologice Meshchovsky, sunt crescuți în sentimente de rememorare reverențioasă a ascetului. Ei, uneori singuri, alteori în grupuri, sub conducerea celui mai venerabil îngrijitor al lor V.T-va, vizitează mormântul Sfântului Andrei și se roagă acolo punand slujbe de pomenire ,acatist si pomelnic pentru cei dragi.
Nu se poate să nu-și dorească ca acest exemplu strălucitor să găsească imitatori în alte locuri unde există morminte ascetice locale. Da, și în general, nu se poate să nu-și dorească ca acea viziune ciudată și complet incorectă care există acum cu privire la mormintele asceților, când mersul și rugăciunea la mormântul unui ascet este considerat ceva superstițios.
Pe cand a ridica o capelă-monument pe un mormânt privat este un lucru obișnuit...
Iar daca vrei sa incepi sa construiesti o capelă peste mormântul unui ascet drag inimii oamenilor - deja spun: aceasta este o ispită.
De exemplu, pe mormintele scriitorilor se pun monumente și busturi, se poartă coroane de flori, acolo se rostesc discursuri...aceasta este normal...pe mormintele Sf.PArinti...nu ar fi ...Doamne fereste si Doamne miluieste!
Și când o bătrână săracă își aduce icoana ei prețuită la mormântul unui ascet și prin aceasta își exprimă dragostea, gândul și rugăciunea sa catre Domnul să-l ia pe răposat sub protecția sa, unii râd.
Între timp, chiar și oamenii obișnuiți știu să-i prețuiască foarte mult pe cei care au fost cei mai buni purtători ai idealurilor lor... La urma urmei, când, în simplitatea inimii ei, o biată țărancă sărută o imagine ascetică, ce face, dacă nu. la fel când o fiică educată sărută felicitarea dragului ei regretat tată! ... Nu trebuie să condamnăm aceste impulsuri ale spiritului poporului. Dimpotrivă, trebuie să întâlnim această jumătate și să aducem oamenilor de rând cunoștințele, dezvoltarea, gustul și priceperea noastră de a împodobi mormintele dragi inimii lor... Când, venerate de oameni, mormintele ascetice sunt împodobite cu capele elegante, în timp ce in interior, intr-un cadru bine conservat, la umbra Sf. o cruce cu lămpi care pâlpâie liniștit, vor fi pietre funerare albe, iar lângă ele vor fi imagini ale defuncților, precum și mese la răstignire pentru lumânări funerare - oamenii vor spune din suflet mulțumiri; Un suflet credincios trăiește multe momente luminoase și vesele de rugăciune în timpul unei slujbe de pomenire a defunctului... Și dacă se fac ediții mai accesibile oamenilor de biografii ascetice, câte lecții va primi fiecare care să fie de folos lui și timpului său! ... Iată, de exemplu, Fericitul Andrei i-a iubit foarte mult pe ostași și i-a făcut mereu milă... Cât de instructiv este asta, mai ales acum, când nenorocirea militară ruso-japoneză a produs atâția soldați răniți..sau in 2024 ccand la fel este razboi....
Aceste miracole sunt descrise mai detaliat în broșura S.A. „ViațaSf.Fericit Andrei nebun intru Hristos Meshhovsky”. (K. 1891), de unde cateva am transcris si noi.(Traducere din limba rusa de Marina Gatman)