Icoana rara cu drept Ioachim pe care il binecuvanteaza Mantuitor nostru- este o icoana rara care ajuta in necazuri mari,sa nu uitam ca Sf.Drept Ioachim este Bunicul Preaiubit a Mantuitorului nostru Iisus Hristos 

Ajuta in cele mai grele momente din viatza,la procese,la procese cu casa,firma,boala grea.

Ce inseamna semnele mainilor la Sf.Parinti?-O palmă deschisă cu fața către interlocutor înseamnă sinceritate și încredere în iconografie, cu un astfel de gest, sunt înfățișați de obicei Sf.PArinti cei Drepti ca Sf.si Drept Ioachim.
Palma deschisă demonstrează absența vicleniei și a intențiilor rele,curatenia sufletului si onestitatea și puritatea gandurilor. La  Sf.Ioachim -ne indeamna la  incredere in pronia Domnului,nadejde in rugaciune.

Roaga-te cu credinta Domnului si Sf.Dr.Parinti Ioachim si Ana si Rugaciunea cu ajutor Sf.Parinti Ioachim si Ana va ajunge cu siguranta in mod grabnic la tron lui Dumnezeu.Iar Sf.Ioachim te va ajuta imediat.,doar sa ai credinta si indrazneste!

pe 9/22 decembrie si 9 sept este sarbatorit Sf.Drept Ioachim-Patron casei tutror crestinilor dar mai ales celor nascuti de ziua lui sai cu 9 zile in apropiere!

-Sf.Familie-icoana importanta -cu dreptii Ioachim si Sf Ana ce ajuta pe cei ce isi doresc sa se casatoreasca si sa aiba o casatorie binecuvantata,in acelas timp ocroteste casa si Familia de certuri,divorturi,ajuta sa tina post sotii,sa aiba copii sanatosi.Ajuta la necazuri foarte grele si mari nenorociri care ti se pare ca nu mai este nici o iesire "Sf.Dr.Ioachim si Ana sunt grabnici ajutatori! Daruri de nepretuit pentru cei singuri ce vor sa se casatoreasca, pt.botez,casa noua,pt nasi sau mai ales fini!

 Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrînd să-Şi pregătească biserică însufleţită şi casă sfîntă spre sălăşluire Lui, trimiţînd pe îngerii Lui către drepţii Ioachim şi Ana - din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup - mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească naşterea Fecioarei.

    Sfînta Fecioară Maria s-a zămislit şi s-a născut, nu după cum zic unii, de şapte luni sau fără de bărbat, ci de nouă luni şi din unire cu bărbat. Căci numai Hristos S-a născut din Sfînta Fecioară Maria, în chip negrăit şi netîlcuit, precum ştie singur El, fără voie trupească. El fiind desăvîrşit Dumnezeu, toate ale iconomiei Lui celei după trup le-a luat asupră-Şi desăvîrşit, precum a zidit şi a plăsmuit firea oamenilor din început. Deci ziua aceasta o prăznuim, ca una în care se face pomenirea veştii date de înger, Sfintei Ana cărei i-a vestit sfînta zămislire a Preacutei Maicii lui Hristos. Pe care lucruri săvîrşindu-le Dumnezeu, din nimic le-a înfiinţat pe toate, făcînd pîntecele cel sterp întru aducere de rod, iar pe cea care a trăit în viaţa sa fără copii, a făcut-o maică născătoare de copii, cu preaslăvire dăruind-o ca un sfîrşit vrednic al cererii sale celei drepte. Din Ana Însuşi Dumnezeu avea să iasă purtător de trup, spre a doua naştere a lumii; căci a binevoit ca părinţii cei înţelepţi şi mijlocitori ai oamenilor, să nască fiică pe Maria, cea mai înainte de veci din toate neamurile, mai înainte hotărîtă şi aleasă.

    Se săvîrşeşte acest sobor întru cinstita casă a Născătoarei de Dumnezeu, care este în Svorani, aproape de sfînta ei biserică.

    Despre această zămislire să se caute istoria, în luna septembrie, în ziua a noua, la viaţa Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor Părinţi Ioachim şi Ana. Acolo s-a scris mai pe larg despre părinţii cei ce au zămislit-o şi despre fiica lor. Cine va voi, poate să o citească, căci cuviincioasă este pentru praznicul de acum.

Viata Sf.Dr.Ioachim & Ana

Drumul de la Nazaret la Ierusalim nu era aproape, era de mers cel puțin  trei zile și două nopți. Ioachim facea cu dragoste această distanță de câteva ori pe an - era obișnuit să întâlnească toate sărbătorile evreiești sub bolțile templului.Așa că, de data aceasta, bătrânul mergea, sprijinit de un toiag, privind o caravana mică care se întindea în apropiere. A ales cele mai bune animale din turmele sale pentru a le oferi ca jertfă lui Dumnezeu, iar acum, cu plăcere vizibilă cu multumire, era convins că boii sunt grasi și bine hrăniți, lâna oilor strălucea ca mătasea și nu era nici un cusur la animalele.

De obicei calatorii mergeau pe măgari, însuşi Ioachim prefera să meargă pe jos. I s-a părut că toate sacrificiile nu sunt suficiente pentru a-și exprima recunoștința față de Creator și și-a luat asupra lui această mică ispravă - să lucreze cu picioarele, să îndure oboseala pentru slava lui Dumnezeu. A mers și a fredonat abia auzit psalmii regelui David. Psalmistul a fost un strămoș direct al lui Ioachim – probabil de la el a fost moștenită această dragoste pentru Dumnezeu, această disponibilitate de a-I sluji.

Era o onoare mare să aparții familiei regelui  David - tocmai în acest neam, conform profețiilor Sfintelor Scripturi, trebuia să se nască Mesia, Mântuitorul oamenilor. Fiecare neam din generatie a visat că ceea ce a intenționat Dumnezeu se va împlini tocmai asupra lui - familiile erau numeroase și speranța era pusă în fiecare copil.

Ioachim insa nu cunoștea această bucurie -el deja fiind la o varsta inaintata nu avea copii. Își iubea foarte mult singura lui soție, Anna. Chiar și acum, când amândoi erau deja cărunți, ea a rămas pentru soțul ei cea mai frumoasă femeie din lume. De ce nu le-a dat Domnul un fiu sau o fiică?

Când Ioachim a intrat pe porțile Ierusalimului, Ruvim, un vechi cunoscut, un oarecare evreu, din seminția lui Ruvim l-a chemat.

Ruvim:-Shalom, Ioachim!

Ioachim:- Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie și cu tine, Ruben.

Ruvim:-După cum văd, ești destul de prosper - din toată viața ta și până în ziua de azi! Nu am mai văzut de multă vreme o astfel de turma de oi cu asa carne frageda si lana frumoasa aproape de zidurile Ierusalimului. Jertfa Ta va fi cu siguranta cea mai bogata  în această sărbătoare.

Ioachim:Mulțumesc Ruben.

Ruvim:-Singura păcat este că Atotputernicul nu acceptă ofrandele tale. Deși nu sunt bogat, casa mea este plină de fii, iar nepoții îmi amuză bătrânețea. Dar tu  și Anna sunteți încă singuri. După cum se poate vedea, păcatele secrete vă împovărează sufletul.

„De ce apuci înaintea mea, aducând darul lui Dumnezeu? Nu știi că ești nevrednic să aduci cu noi daruri, de vreme ce nu ai lăsat seminție în Israel?”.

Acestea auzindu-le Ioachim s-a mâhnit tare., Ioachim nu răspunse nimic, deși durerea îi străpunse inima,tacut si foarte întristat s-a indreptat catre biserica Domnului , rușinat și defăimat, După ce a îndurat jignirea, acesta a spălat cu grija  animalele în cristelnita rituală și le-a adus la altar. Dar aici l-a oprit marele preot Isahar. El a refuzat să accepte darurile lui Ioachim, reproșându-i că nu avea copii.

Umilit, bătrânul a părăsit templul. Sărbătoarea s-a transformat în durere pentru el -și i s-a întors lui praznicul acela în plângere și bucuria praznicului aceluia în tânguire. Și nu s-a întors atunci la casa lui, de mâhnirea cea mare, ci s-a dus în pustie, la păstorii turmelor sale, și acolo a plâns pentru două lucruri: pentru nerodire și pentru defăimare și ocară. Apoi, adu-cîndu-și aminte de Sfântul Avraam strămoșul, căruia i-a dat Dumnezeu fii după ce îmbătrânise, a început a se ruga Domnului cu dinadinsul, ca și el de aceeași binecuvântare să se învrednicească, ca auzit și miluit să fie, ca să se ridice ocara lui dintre oameni și să se dea rod însoțirei lui la bătrânețe, precum oarecând lui Avraam, ca să poată a se numi tată de fii, iar nu ca un neroditor și lepădat de Dumnezeu să rabde de la oameni ocară. Și a adăugat la rugăciune post, patruzeci de zile, nevrând să guste pâine. „Nu voi da – zicea – gurii mele hrană, nici mă voi întoarce la casa mea, ci lacrimile mele să-mi fie mie hrană și pustia această casă, până ce va auzi și mă va cerceta pe mine Domnul Dumnezeul lui Israel.”

Asemenea și Ana, femeia lui, în casă șezând și înștiințându-se că arhiereul nu a vrut să primească darurile lor, ocărându-i pentru nerodire, și că bărbatul ei, de mâhnire, lăsând-o pe ea, s-a dus în pustie, plângea cu nemângâiate lacrimi.

„Acum – zicea – sunt mai ticăloasă decât toți: de Dumnezeu lepădată, de oameni defăimată și de bărbat lăsată.Era amărăcită de reproșurile nedrepte, îi era și teamă că sănătatea fragila a lui Ioachim nu va rezista austerității si postului negru, iar el va muri. Tristețea femeii era adâncă ca marea. 

Deci de care lucru mai întâi voi plânge? Oare pentru văduvia mea sau pentru nerodire? Oare pentru sărăcia mea sau că nu m-am învrednicit a mă numi maică?” Și se tânguia cu amar în toate zilele acelea. Iar o slujnică a ei, anume Iudit, o mângâia pe ea, dar nimic n-a sporit, pentru că cine putea să o consoleze pe dânsa?!Multe zile s-a rugat și a plâns și nu a vrut să fie mângâiată.

Odată, tânguindu-se, a intrat în livada sa și, șezând sub un co-pac de dafin, a suspinat din adâncul inimii. Și ridicându-și cu lacrimi ochii săi spre cer, a văzut în copac un cuib de pasăre având pui mici. Și de acolo, luând pricină de mai mare durere a inimii, a înce-put a striga: „Vai, mie, celei lipsite! Că eu singură sunt mai păcă-toasă între fiicele lui Israel! Eu singură decât toate mai defăimată între femei. Toate își poartă rodul pântecelui pe mâinile lor, toate de fiii lor se mângâie, iar eu singură sunt străină de acea mângâiere. Vai, mie! Că toate în biserica lui Dumnezeu se primesc cu darurile și au cinste pentru a lor naștere de fii, iar eu singură de la biserica Dumnezeului meu sunt lepădată. Vai, mie! Cine mai este ca mine? Nici cu păsările cerului nu m-am asemănat, nici fiarelor pământului, pentru că acelea sunt roditoare înaintea ta, Doamne Dumnezeule, iar eu neroditoare mă aflu. Nici pământului nu m-am asemănat, căci acela răsare și-și crește semințele sale și, roduri aducând, Te binecuvântează pe Tine, Tatăl cel ceresc, iar eu sunt singură și fără de fii pe pământ. Vai mie, Doamne, Doamne! Eu, păcătoasa, singură am sărăcit de facerea de roade. Tu, Cela ce ai dat Sarei oa-recînd, la bătrânețele cele prea adânci, fiu pe Isaac; Tu, Cela ce ai deschis pântecele Anei, mama lui Samuil, proorocul tău, caută acum spre mine și ascultă rugăciunile mele! Adonai Savaot! Știi ocara nerodirii, deci singur să-mi dezlegi durerea inimei mele și să deschizi jghiaburile pântecelui și pe cea neroditoare să o arăți rodi-toare, ca pe cea născută în dar să o aducem Ție, binecuvântând, cântând, și cu un gând slăvind milostivirea Ta”.

Unele ca acestea cu plângere și cu tânguire grăindu-le, iată îngerul Domnului i s-a arătat ei, zicându-i: „Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta și suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale au ajuns înaintea lui Dumnezeu și, iată, vei zămisli și vei naște pe fiica cea prea binecuvântată, pentru care se vor binecuvânta toate semințiile pământului. Printr-însa se va da mântuire la toată lumea și se va chema numele ei Maria”.

Deci, auzind aceste cuvinte îngerești, Ana s-a închinat lui Dumnezeu și a zis: „Viu este Domnul Dumnezeu, că de voi naște prunc, îl voi da pe el spre slujba Lui, ca să fie slujind și lăudând nu-mele Lui cel sfânt ziua și noaptea, în toate zilele vieții sale”. Apoi, umplându-se de negrăită bucurie, Sfânta Ana a alergat la Ierusalim cu sârguință, ca acolo mulțumita și rugăciunile sale să le dea lui Dumnezeu, pentru cercetarea Lui cea milostivă.De asemenea, dorea să-și găsească soțul cât mai curând posibil și să-i împărtășească vestea uimitoare. Iar Ioachim se grăbea deja să-și întâlnească soția – Ingerul ceresc i-a anunțat de venirea nașterii Fiicei.

În același ceas, același înger s-a arătat lui Ioachim în pustie, zicându-i: „Ioachime, Ioachime, a auzit Dumnezeu rugăciunea ta și a voit să-ți dea ție darul Său că, iată, femeia ta, Ana, va zămisli și va naște ție o fiică, a cărei odrăslire pe pământ la toată lumea va fi bucurie! Și acesta să-ți fie ție semnul adevăratei mele bune vestiri: să mergi în Ierusalim la biserica Domnului și acolo vei afla, la porțile cele de aur, pe soția ta Ana, căreia aceeași bucurie i s-a vestit”. Deci, se mira Ioachim de această bună vestire îngerească și preamărea, mulțumind lui Dumnezeu cu inima și cu gura de o milostivire ca aceasta a Lui. Apoi a alergat degrabă, bucurându-se și veselindu-se, la biserica Domnului și, precum i-a zis îngerul, a aflat pe Ana la porțile cele de aur rugându-se lui Dumnezeu.

Cuplul s-a întâlnit sub arcadele Porții de Aur a Ierusalimului. Îmbrățișarea lor la întâlnire a reflectat dragoste și tandrețe, împlinirea rugăciunilor pline de lacrimi și profeții străvechi.

Sf.Ioachim  i-a spus de buna vestire îngerească. Asemenea și ea i-a spus lui că a văzut și a auzit de la înger spunându-i pentru zămislire. Deci, proslăviră pe Dumnezeu Cel ce a făcut cu dânșii o milă ca aceea, Căruia, închinîndu-I-se în sfânta biserica.

Dupa care fericiti s-au întors la casa lor.

Și a zămislit Sfânta Ana în ziua a noua a lunii lui decembrie, iar în septembrie, la opt zile, a născut pe fiica cea preacurată și binecuvântată Fecioara Maria, pe începătoarea și mijlocitoarea mântuirii noastre, de a cărei naștere cerul și pământul s-au bucurat.

Și a adus Ioachim lui Dumnezeu daruri mari, jertfe și arderi de tot și s-a binecuvântat de arhiereu, de preoți, de leviți și de tot poporul că s-a învrednicit de binecuvântarea lui Dumnezeu. Deci a făcut Ioachim ospăț mare în casa sa și toți se veseleau, lăudând pe Dumnezeu.

Apoi, crescând Fecioara Maria, o păzeau părinții ei ca lumina ochilor, știind din descoperire dumnezeiască că va să fie lumină a toată lumea și înnoire a firii omenești. Deci o creșteau pe ea pre-cum se cădea aceleia care avea să fie mamă a Mântuitorului nostru, nu numai iubind-o pe ea ca pe o fiică dorită de mulți ani, ci și cin-stind-o ca pe o stăpână a lor, pentru că-și aduceau aminte de înge-reștile cuvinte cele zise pentru ea și înainte vedeau în duh cele ce erau să fie întru dânsa. Pentru că Fecioară, fiind plină de harul lui Dumnezeu, de același har și pe părinții săi în taină îi îmbogățea, nu într-alt chip, ci precum soarele cu razele sale luminează stelele ce-rului, împărțindu-le lor lumina sa. Așa Maria cea aleasă, ca un soare strălucea pe Ioachim și pe Ana cu razele darului celui dat ei, încât erau plini de duhul lui Dumnezeu și cu dinadinsul credeau împlinirea cuvintelor îngerești.

Apoi, când era de trei ani, prin dumnezeiască poruncă au dus-o pe ea cu slavă în biserica Domnului, petrecând-o cu făclii, și au dat-o pe ea lui Dumnezeu ca dar precum se făgăduiseră. Iar după ducerea ei, trecând câțiva ani, Sfântul Ioachim a trecut din aceste de aici, având vârsta de optzeci de ani, iar Sfânta Ana, fiind văduvă, a lăsat Nazaretul și a mers la Ierusalim și acolo petrecea aproape de fiica sa cea prea sfântă, rugându-se în biserica lui Dumnezeu. Petrecând în Ierusalim doi ani, s-a odihnit în Domnul, având șaptezeci și nouă de ani.

Deci, o, cât de binecuvântați sunteți, sfinților părinți Ioachim și Ana, pentru cea prea binecuvântată fiică a voastră! Încă îndoit sîn-teți binecuvântați pentru Domnul nostru Iisus Hristos, în Care s-au binecuvântat toate neamurile și toate semințiile pământului. Cu drept cuvânt v-au numit pe voi Sfânta Biserică părinți ai lui Dumnezeu. Pentru că pe Cel ce S-a născut din fiica voastră cea prea sfântă, Dumnezeu Îl cunoaștem, Căruia acum, în cea cerească îna-inte stare aproape fiind, rugați-vă ca și noi să nu fim depărtați de bucuria voastră care petrece în veci. Amin.

Un cadou cu un simbolism aparte pentru nunti,casa nou-simbolizand BINECUVANTAREA FAMILIEI

Dreptii Ioachim si Sf Ana au acatist-Sf.Porfirie  un bătrân grec, spune că trebuie să-ți revarsi toate nevoile, durerea, problemele Maicii Domnului. Ascetul ne învață să nu avem asteptari  de la oameni  apropiați, ci să apelăm la Maica Domnului, care va aranja totul asa cum este cel mai bine! Dar mai ales cand aceasta este impreuna cu Parintii Ei preaiubiti!

Recomandare-De Citit .Mari daruri daruesc sfintii cand li se citeste acatistu si sunt pomeniti.