Sf.Irinarh din Solovat  -17 iulie/30 iulie  pe 12/25iunie -Sobor Sf.PArinti Novgorod ,9/22 august-sobor tuturor Sfintilor Solovat si 19 oct/ 1 noembrie -sobor Sf.PArinti din Arhanghelsk

Sfantul Eleazar din Anzersk este praznuit de Biserica Ortodoxa in ziua de 13 ianuarie/26 ianuarie

Printre ucenicii călugărului Eleazar a fost călugărul Nikita, viitorul Patriarh Nikon.

Sf.Cuv.Irinarh ajuta bolnavilor,ajuta pescarilor sa pescuiasca si vanatorilor.Aduce mult  spor in toate si binecuvanteaza cu har pace si spor casa in care este cinstit.

Insulele Solovetsky (Solovki) constituie un arhipelag in golful Onega, din Marea Alba, Rusia. Cele sase insule ale arhipelagului se intind pe o suprafata de 347 kilometri patrati. Dintre cele sase insule, cea mai mare este insula Solovki (Solovetsky), pe care se afla Manastirea Solovki, iar urmatoarea este insula Anzer (Anzersky). Din punct de vedere administrativ, insulele sunt incorporate in districtul Solovetsky, regiunea Arkhangelsk, Rusia. In acest loc se poate ajunge si cu avionul, aterizand pe aeroportul Solovki.

Cuviosul Irinarh, Egumenul Mănăstirii Solovăț (1628)-Câțiva slujitori sinceri ai lui Dumnezeu, inclusiv Sf. Eleazar cel reprezentat in icoana, au crescut sub îndrumarea spirituală a călugărului Irinarch. Egumenul nu numai că l-a binecuvântat pe fericitul Eleazar pentru a amenaja un schit pe insulă, dar a ajutat și cu fonduri pentru construirea mănăstirii. La cererea lui Irinarch, patriarhul Filaret a trimis o scrisoare pentru construirea manastirii, iar țarul a trimis ustensile bisericești. Călugărul Irinarch s-a remarcat prin blândețea sa condescendentă față de ceilalți și strictețea față de sine in asceza si dragoste catre Dumnezeu. 

Solovat, unde, cu multa ravna, ii urma in viata virtuoasa pe preacuviosii
Zosima si Savatie. Inaltele sale calitati sufletesti 1-au facut cunoscut
tarului si “lumina” a fost pusa in “sfesnic” (Mt.5.15). Dupa moartea
egumenului Antonie, Sf.Cuv.Irinarh a fost desemnat egumen al manastirii
Solovat. Cata grija si osteneala il asteptau pe preacuviosul Irinarh! Smerit
si bland, totdeauna cufundat in dumnezeiasca cugetare, preocupat de
nevointele calugaresti, in acelasi timp, din porunca tarului, lua masuri si impotriva
primejdiei de afara ce se apropia din partea Suediei si Danemarcei, intarind
manastirea pe care a adus-o in situatia de aparare ca o fortareata aflata in ostrogurile (locuri deschise sub cerul liber) din Suma si Kemsk, se ridicara noi intarituri;
numarul militarilor care erau intretinuti de manastire se marise la 1 040.

Grija pentru apararea manastirii in exterior, el o imbina cu cea privind
cresterea duhovniceasca, launtrica. Fiind insusi pilda de ascetism, el
se straduia sa mentina in calugarii de sub asculatarea lui un dun de
adevarati monahi. Tarul Mihai in 1621, ii recomanda sa se
ingrijeasca necontenit de aceasta manastire in liniste si priveghere. “Indata ce va
ajunge la voi armata noastra, – ii scria tarul – voi, inchinatorii lui
Dumnezeu, sa faceti o priveghere  stricta si nu ingaduiti acelora
care umbla dupa voile lor si doresc sa trandaveasca si se inclina catre
preocupari lumesti, sa tina bauturi spirtuoase, sa iasa din manastire sau
sa starneasca certuri; urmariti cu strictete ca fratii si cei de sub ascultare
sa vietuiasca dupa randuiala Sfintilor Parinti, iar nu dupa poftele lor, si
cu tragere de inima sa mearga la biserica. Fie ca cei incepatori sa se
afle in ascultare deplina fata de voi, inchinatorii nostri, egumen si stareti
cunoscuti, iara din voile lor nimic sa nu faca, iar in manastire sa nu se
ingaduie nici o faradelege si totul sa se infaptuiasca cu Binecuvantare si ascultare”.

Sub indrumarea duhovniceasca a preacuviosului Irinarh s-au format
cativa robi adevarati ai lui Dumnezeu. Printre acestia se afla Sf. Cuv.Eliazar,
intemeietorul schitului din Anzersk. Fericitul egumen nu numai ca l-a
binecuvantat sa ridice in insula Anzersk un schit pentru iubitorii de
pustie, dar i-a dat din prinoasele oamenilor evlaviosi mijloace pentru constructia lui, scriindu-i despre aceasta patriarhului Filaret. Patriarhul a trimis constructori pentru
inaltarea locasului, iar tarul materiale pentru noul asezamant

Pregatindu-se pentru obstescul sfarsit, preacuviosul Irinarh a cerut
sa fie eliberat de indatoririle sale si ultimii doi ani i-a petrecut intr-o
tacere deplina. El a trecut la Domnul la 4 iulie/17 iulie in anul 1628. Moastele lui se
odihnesc intr-un loc necunoscut in paraclisul ce ii poarta numele.

Aratarile de dupa moarte ale preacuviosului Irinarh confirma faptul
ca el s-a facut rugator pentru cei in nevoi §i suferinte. Monahul Vitalie,
indragit de preacuvios, tare s-a mai mahnit si s-a intristat la moartea
acestuia, dar a fost mangaiat printr-o vedenie minunata: la patruzeci de
zile, ob§tea facea pomenire in trapeza. In noapteapremergatoare, intr-un
somn usor, calugarul Vitalie 1-a vazut in vis chiar pe egumenul Irinarh
care, cu fata luminata, cu epitrahil si cu o cadelnita in mana, mergea
cadind printre frati. leromonahul Veniamin, deasemenea jelindu-1 in
lacrimi, isi aducea aminte de egumenul repausat si atunci cand, dupa o
rugaciune indelungata s-a trantit in pat, i s-a parut ca a intrat in chilie
chiar pracuviosul Irinarh, si binecuvantandu-1, i-a spus: fml meu, de ce
te tanguiesti pentru mine? Eu am aflat mila la Hristos, Stapanul meu si
Dumnezeul nostru s si acum sunt linistit; tu, deci, nu te mai mahni, ci
bucura-te pentru mine si ingrijeste-te de mantuirea ta”. Dupa aceste
cuvinte, preacuviosul s-a facut nevazut, iar inima lui s-a umplut de
bucurie.

In anul 1636, pe vremea egumeniei lui Vartolomeu, Marcel, mai
tarziu egumen al Solovatului si arhiepiscop al Vologda!, fund in afara
manastirii la ascultare, a vazut in vis catedrala Schimbarii la fata, a
manastirii, si se facea ca el se afla langa peretele dinspre apus, iar din
dreptul usilor imparatesti o scara ducea pana sus in turla. Coborand
aceasta scara, egumenul Irinarh s-a indreptat catre egumenul
Vartolomeu, a luat carja din mana si i-a zis: “destul, frate, aceasta nu
mai este treaba ta”; apoi, privind la Marchel, a rostit: “vino de ia aceasta
carja”. Marchel s-a apropiat, a luat carja si visul s-a sfarsit.

In anul 1642, in martie, loan Emilianov, lucrator smerit in fieraria
manastirii, dupa o rugaciune indelungatain camera sa, adormind, a vazut
in vis cum s-a tarat un sarpe si la muscat de mana. Intr-adevar, la deget
se vedea o rana, mana a mceput sa se umfle intr-atat, incat nu o mai
putea misca. In a treia noapte, loan iarasi a vazut in vis cum au intrat la
el doi batrani; pe unul din ei l-a recunoscut indata, acesta era preacuvisul
Irinarh, iar celalalt, ce avea un vas si o periuta in mana, a ramas
nerecunoscut de dansul,acestea  Binecuvantandu-l pe bolnav,iar Sf.Cuv. Irinarh a luat de la insotitorul sau periuta si i-a stropit mana urnflata a lui loan. Desteptandu-se el bolnav,
a gassit panza cu care isi oblojise mana, uda. In curand loan s-a facut
sanatos si a preamarit pe slujitorul lui Dumnezeu.

Preacuviosul Irinarh nu o data i-a ajutat pe locuitorii din nordul aspru
in lupta lor cu natura. Un asemenea ajutor au primit de la el locuitorii
orasului Dvinsk, in anul 1629, pe cand pescuiau pe mare. O furtuna
puternica a impins corabiile lor pe mare, unde au si navigat printre ghetari
mai multe zile. Aflati in necaz, acestia se rugau staruitor lui Dumnezeu
sa-i izbaveasca de la moarte, Cand s-a asternut noaptea, unuia dintre
carmaci i s-a aratat in vis un batran in vesminte preotesti, impodobit cu
o barba alba si lunga, cu crucea in mana, care i-a spus: “Sculati-va,
inchinati-va lui Dumnezeu, chemand in ajutor pe facatorii de minuni
din Solovat si Domnul indata va va arata voua mila”. Dupa aceea, el i-a
însemnat pe toti cu semnul crucn si i-a intrebarea: “cine este si de
unde?”, el le-araspuns: “eu sunt egumenul Irinarh al manastirii Solovat”.
Desteptandu-se, carmaciul s-a uitat in jurul sau, dar n-a vazut pe nimeni.

In aceeasi noapte, preacuviosul s-a aratat si pe alta corabie,
poruncindu-le sa nu se intristeze, ci sa nadajuiasca in mila lui Dumnezeu;
le-a spus ca se numeste Irinarh si cu carja sa le-a aratat drurnul spre
insula Anzersk. Vedenia aceasta i-a intaritpe pescarii desnadajduiti. De
indata, vantul schimbandu-si directia, a dus vasul la mal unde pescarii
au gasit pe gheata o multime de animale marine, intorcandu-se acasa cu
o prada bogata. Celalalt vas a ajuns sj el cu bine in insula Anzersk, si
desi pescarii n-au prins nimic, s-au intors cu bine acasa, salvandu-si
vietile primejduite.

La fel, locuitorii din Varzuga se aflau pe mare primavara pentru a
vana animale acvatice si neavand izbanda, se intorceau acasa. Intalnind
un ghetar mare, au tarat vasul pe el si s-au culca linistiti. Unuia dintre ei
i s-a aratat batranul si i-a zis: “Sculati-va ! Dumnezeu va va da voua vanat
din belsug”. Desteptandu-se pescarul a vazut langa corabie un batran,
pe care intrebandu-1 cine este, a spus ca se numeste Irinarh, egumenul
din Solovat. Intr-adevar, treziti de eel ce avusese vedenia, pescarii au
gasit pe ghetar o multime de animale marine. Vanandu-le, ei s-au intors
acasa, laudand pe slujitorul lui Dumnezeu.

Locuitorii ostrovului din Suma, pescuind pe mare cu 15 vase, au
acostat pe un ghetar de langa insulaAnzersk, pe care urcand vasele, s-au
asezat sa doarma. Cel randuit de paza, atipind putin, deodata a auzit o
voce: “de ce dormi? Sculati-va si trageti-va vasele ceva mai departe”.
Desteptandu-se, el a vazut inaintea sa un batran inalt, care si-a zis siesi
Irinarh, eel din Solovat, dupa care s-a facut nevazut. Dar somnul 1-a
doborat din nou pe paznic. Batranul iarasi i-a aparut si a strigat: “sculati-va,
caci vasele va vor fi distruse de gheata”. Intre timp pe mare s-a starnit o
furtuna puternica. Atunci paznicul s-a grabit sa-si destepte tovarasii,
care cu greu.au reusit sa traga vasele mai departe de ghetar; unele unelte
erau de acum maturate de valurile marii.

Sfantul Eleazar s-a nascut in orasul Kozelsk, in familia negustorului Severiukov. Cu binecuvantarea parintilor sai, pe cand era foarte tanar, sfantul a mers in Manastirea Solovki. Aceasta manastire, construita pe la inceputul secolului al XV-lea, se afla pe cea mai mare insula din arhipelag.Tanarul a fost tuns in monahism de catre Sfantul Irinarh, staretul manastirii, praznuit in ziua de 17 iulie/30 iulie. Avand inca de mic darul de a sculpta in lemn, in manastire, Sfantul Eleazar si-a desavarsit acest talent, lucrand cu multa jertfire de sine la impodobirea catapetesmei bisericii celei mari, inchinata Schimbarii la Fata.

In anul 1612, cu binecuvantarea egumenului sau, Sfantul Eleazar a mers in insula Anzersk, spre a trai pustniceste. Pentru a putea supravietui pe insula pustie, sfantul cioplea in lemn diverse obiecte casnice, precum cani, castroane si linguri, pe care, mai apoi, le lasa intr-un loc mai inalt de pe mal, insotite de rugamintea de a dobandi alimente. Astfel, cand pescarii treceau prin acel loc, ei luau obiectele si ii lasau sfantului diverse alimente. Mai mult, pescarii erau adesea binecuvantati cu prinderea de mult peste.

In anul 1616, pustnicul Eleazar a fost randuit schimonah. In scurt timp, in jurul sfantului s-au adunat mai multi ucenici, dornici si ei de viata pustniceasca. Astfel, sfantul s-a vazut nevoit sa construiasca o mica biserica si sa organizeze un schit, urmand toate vechile reguli monahale.

Chiliile monahilor se aflau la mare distanta una de cealalta, iar la biserica se adunau doar pentru a savarsi Sfanta Liturghie, in zilele de sambata si duminica, precum si la sarbatori. Intre ucenicii Sfantului Eleazar s-a numarat si ieromonahul Nicon, care, mai tarziu, va fi randuit patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Tarul Mihail (1613-1645), afland despre viata imbunatatita a Sfantului Eleazar, l-a chemat pe acesta in Moscova, spre a se folosi duhovniceste. Cu aceasta ocazie, sfantul i-a descoperit ca va naste un fiu. La randul sau, tarul i-a daruit sfantului numeroase daruri de bani si materiale de constructie. Cu acestea, sfantul a construit pe insula Anzersk o frumoasa biserica, din piatra, inchinata Sfintei Treimi, precum si un complex monahal.

Sfantul Eleazar tinea foarte mult la carti. De la acest cuvios barbat ne-a ramas scrierea "Gradina cu flori", in care sunt adunate felurite fapte si cuvinte de invatatura, si un comentariu la regulile monahale.

Sfantul Eleazar a trecut la cele vesnice la adanci batraneti, cunoscandu-si mai dinainte sfarsitul. Nu se stie cati ani a trait acest sfant, insa se stie ca pe insula Anzersk s-a nevoit vreme de patruzeci de ani.

Preacuvioase Parinte Sfinte Cuv. Irinarh ,tu ai ocrotit biserica ta pana in ziua de astazi, te rugam sa mijlocesti la tron lui Dumnezeu si pentru  noi! Sa ne ocroteasca Dumnezeu Tara noastra Romania de tot raul! Iar pentru noi si cei apropiati noua-sa ne daruiasca  iertare de pacate ,sanatate si mantuire. Multumim pentru toate darurile daruite noua!